Filme – Stiri – Muzica – Internet – Politica – Documentare – WEB2.0 – Subtitrari – Romanian Blog

Ieri, 31 August, 2010, Barack Hussein Obama foloseste Biroul Oval pentru a oferi lumii o declaratie istorica: Sfarsitul ocupatiei Americane in Irak.

Astfel, imi pun multe intrebari, cheltuie oare Americanii atatia bani doar pentru a “elibera” un popor de dictatura? De ce nu elibereaza Republica Populara a Coreei de Nord? Cuba? Liberia? Nu au petrol?

Se cunoaste de mult timp faptul ca, armata Irakiana este de partea insurgentilor iar, alcatuind trupe comune cu US Army si USMC, soldatii Americani trebuia sa perchezitioneze soldatii Irakieni pentru a confisca telefoanele mobile deoarece Irakienii sunau grupurile de insurgenti care plateau mai bine si ofereau pozitia unde se afla pentru a fi atacati.

Se cunoaste, se vede, se stie ca Irak, atat din punct de vedere politic cat si din punct de vedere militar este instabil, asadar, in luna Iulie 2009 cand americanii au hotarat sa intre in taberele lor si sa instruiasca armata Irakiana in taberele proprii pentru a preda stafeta nu au facut altceva decat sa semneze certificatul de faliment si deces al tarii.

Astfel, daca sapam mai adanc, de unde a plecat toata operatiunea? Freedom Act? 2001, Noiembrie, George W. Bush? WTC, 11 Septembrie 2001? Iraq Freedom? Cum au ajuns astia in Irak din Afganistan unde, se spune, se ascunde Ben Laden?

Toate astea sunt prea, mult prea fantastice pentru a fi crezute dar, avem ce face?

Declaratia lui Obama:

Tin firul intins pentru cronica La Traviata, lucrurile sunt extrem de complicate, cele trei acte pe muzica lui Verdi adaptate la romanul lui Alexandre Dumas-fiul – Dama cu camelii, sunt extrem de diferite, daca in actul I Violetta Valeria il intalneste pe Antonio, atractia isi joaca rolul, urmeaza in actul urmator sa il paraseasca pe baronul ei care ii era si protector.

Violetta se muta cu Antonio la periferia Parisului intr-o casa inchiriata, Violetta plateste toate cele pe acolo, isi vinde chiar si trasura si caii. Antonio afla acestea, pleaca la Paris sa rezolve cumva treburile financiare, intre timp apare tatal lui Antonio care ii cere Violettei sa il paraseasca pentru totdeauna folosind o serie de artificii psihologice.

Violetta il lasa pe Antonio si, dupa cum bine intuiti se intoarce la baron.

Actul se continua cu intalnirea dintre Antonio si, acum, noul cuplu Violetta si baronul la o petrecere in Paris. Antonio castiga bani la jocurile de noroc desfasurate la petrecere, il provoaca pe baron la duel si ii arunca banii Violettei.

Asta cu impresia gresita, fiind prost informat precum ca, Violetta a platit cheltuielile casei in care statea cu el din banii baronului.

Actul trei si ultimul incepe cu Violetta lipsita de toate puterile, aflata pe moarte cere iertare, chiar o cumpara de la saraci. Viata i se stinge usor, intr-un final ajunge si Antonio impreuna cu tatal sau, doctorul ii mai da sperante de viata dar, toate sunt in van.

Dupa o discutie intre Violetta Valeria si Antonio, Violetta incearca din toate puterile sa se mentina in viata, vrea sa isi continue acum viata alaturi de Antonio, acum intors la ea, ii marturiseste iubirea, Antonio intelege cat de mult sa sacrificat Violetta pentru el.

Antonio planuieste sa plece impreuna cu Violetta in calatorie, sa se vindece, sa isi revina in puteri.

Finalul in cronica.

Sunt convins ca, in functie de cunostintele mele din Dostoievski, Freud, Adler, psihanaliza in general si literatura Universala, toata aceasta literatura Universala, bineinteles trecuta prin filtrul psihanalizei, D.H. Lawrence, Charles Dickens, Gogol si chiar Turghiev o sa joace un rol important in desenarea cronicii, culoarea o capata din literatura iar liniile trasate de psihanaliza.

Alaturi de interpretarea psihanalitica a unei manele, La Traviata o sa fie cea mai ampla si complexa lucrare la care am lucrat.

Totusi, in lunile urmatoare am in gand sa fac astfel de cronici la mai multe carti citite recent – F.M. Dostoievsky – Idiotul, Demonii, Adolescentul, Jurnal de scriitor, Umiliti si obiditi, Crima si pedeapsa, Insemnari din subterana si alte microromane, Gradiva – Wilhelm Jensen, Goethe – Suferintele tanarului Werther, N. Gogol – Insemnarile unui nebun. Nasul. Mantaua. V. Hugo – Mizerabilii, D.H. Lawrence – Fii si indragostiti, Charles Dickens – Marile sperante.

Trebuie sa termin Dama cu camelii si ma apuc de actul I, relatarea interactiunilor dintre personaje, descrierea tiparelor psihologice ale personajelor si tipurile lor comportamentale, din care se afla o serie de detalii importante din biografia personajelor. Asta pentru ca, scuturati de cenusa ce se afla pe ei, actorii principali se pot descifra mult mai usor.

Delirul este activitatea psihica in timpul careia individul se desprinde de realitate si, intr-o nevroza paranoica si/sau obsesionala grava incepe, oarecum, un proces schizofrenic si se detensioneaza mai mult in realitatea interioara, realizata ca mecanism de aparare decat in lumea exterioara.

Astfel, acest cetatean al Republicii Moldova nu face altceva decat sa isi proiecteze in exterior o parte din acest delir.

Intr-o sinergie cu credinta crestina a acestui nevrotic, discursul ia o directie fanatica, totusi, constructiv, oratorica arhaica isi face efectul si amprenta lasata asupra telespectatorului mediocru.

Cu astfel de indivizi se porneau grupurile de cinci ale inceputului leninismului rusesc.

Unii spun ca, daca prostia ar durea sau ar fi o boala detectabila cumva, medical sau psihic, spitalele ar fi pline garla iar societatea s-ar dezintegra total. Intr-un fel, poate ar fi o solutie de viitor necesara pentru urmatorul pas in evolutia sociala si intelectuala a omului modern.

Altii, dupa cum o sa vedeti in clipul de mai jos raman flexati si isi traiesc viata din plin, nepasatori fata de cultura, Occident, intelect, inteligenta, geografie, politica sau alecele.

Intr-un final, ne dam seama incotro se indreapta societatea compusa astfel, se stie totusi, cate grade are Vodca! Depinde, depinde de marca…

Odata cu  evolutia tehnologica, odata cu disparitia in trepte a erei arhaice ce domina viata sfintilor, reprezentantilor lui Dumnezeu pe pamant. Odata cu toate astea se ajunge la mari evolutii tehnologice ale preotilor, duhovnicilor si calugarilor, tehnologia este acum folosita pentru spovedanie care se poate face si online, nu de putine ori. Astazi avem in program o convorbire telefonica in timpul unei cununii si trei duhovnici care sarbatoresc fericirea si credinta lor in creatorul lor printr-un dans pe manele cu public.

Daca vrei mai multe, afla in related.

Pare incredibil dar, acest personaj (Fanea Auzeac) din Republica Moldova pare si, dupa vizionarea clipului chiar este cel mai sincer si cinstit om din televiziune pe care l-am vazut vreodata.

O singura ezitare am vazut la Fanea, in momentul in care reporterul il intreaba daca il cunostea pe tipul care ii promisese 2000 de euro daca ii trecea tigarile printre merele sale pe care trebuia sa le duca in piata la Galati prin vama dintre Republica Moldova si Romania.

Asadar, aceasta ezitare pare oarecum suspecta, totusi, un om cu constiinta curata…

Extrem de concentrata piesa, adevarata ca tot timpul, de la preludiul invitatilor pana la moartea Violettei,  La Traviata impresioneaza prin trairile extrem de puternice ale personajelor principale.

Ambivalenta Violettei in alegerea unui sot… intre un barbat in varsta (un substitut al tatalui, actualul ei iubit, Baronul Douphol) sau… fericirea langa un tanar aristocrat (Alfredo Germont), controversele cu tatal lui Alfredo, boala Violettei, incredibila tensiune sociala a vremii respective, concurenta sociala, ipocrizia, mai ales a doamnelor… totul face din La Traviata un spectacol incredibil.

Pe muzica lui Verdi, La Traviata, adaptarea pentru scena a celebrului roman frantuzesc  La Dame aux camélias scris de Alexandre Dumas primeste o incredibila putere care o proiecteaza asupra publicului.

Nimic nu se compara cu prezenta intr-o sala de opera la aceasta piesa, totusi, pentru nerabdatori sau comozi, exista si cateva versiuni video ale piesei, o adaptare, un fel de film si o inregistrare cu Angela Gheorghiu in rolul Violettei Valéry.

Le gasiti aici si aici.

Ascultati doar preludiul invitatilor, inceputul piesei…

Se da la o interpretare psihanalitica a personajelor, mai ales a Violettei, Alfredo, Douphol si Giorgio Germont.

O sa contemplez indelung si o sa revin cu cele peste, probabil 50 de pagini de analiza… :)

Pentru inceput, ma pun sa citesc La Dame aux camelias…

Dupa ce vad primul clip cu un accident de la Americani, NYPost socheaza cu un altul…

Nu de putine ori ajung cu anumite persoane la o discutie simpla, o poveste dealtfel, ne plac povestile, eh?

Scopul acestei povesti este unul pervers, egoist dar, din punctul de vedere al climei interioare, al climei principiului placerii si sanatatii mecanismelor de aparare este extrem de sanatos, scopul, in sine, ma refer.

Asadar, o sa scriu mai jos povestea si o sa ofer variantele de raspuns alaturi de comentarii aderente fiecarui tip de raspuns…

Povestea:

In perioada arhaica, intr-un trib aflat intr-un pustiu imens.

Dupa cum se stie, legi, institutii nu existau, dealtfel, legea era facuta de conducatorul tribului respectiv, in cazul nostru, tribul avea vreo 3000 de oameni si era condus de un sef de trib care avea o fata gata de maritat.

Bun, toate bune si frumoase pana aici, sa va spun cum facea legea seful de trib. Pai, foarte simplu, undeva, in centrul asezarii tribului era un fel de amfiteatru, amfiteatru care avea doua usi, in spatele unei usi era un tigru care, dealtfel foarte feroce, manca persoana care a ajuns in fata “justitiei”, in celalalt capat era o femeie foarte frumoasa, daca alegea femeia, trebuia sa se casatoreasca cu ea, netinand cont de obligatiile ce le avea fata de alte femei sau familie, trebuia sa renunte la tot, familie, sotie, copii si sa isi construiasca o viata noua alaturi de femeia respectiva.

Bun, pana aici totul clar.

Mare zvon in trib, fata conducatorului de trib a fost “prinsa” pacatuind cu un tanar. Un tanar care, dealtfel se iubea de mult timp cu fata conducatorului de trib si, intre cei doi exista o incredibila iubire, o iubire cum nu s-au mai vazut.

Asadar, conducatorul de trib afla toate treburile astea, toata mascarada care o ascundea fie-sa. Zis si facut, hotaraste sa condamne pe iubitul ei.

Am uitat sa precizez, legea, adica, daca alegeai usa cu tigrul erai considerat vinovat, daca alegeai usa cu domnisoara, erai considerat nevinovat.

Asadar, iubitul fetei sefului de trib ajunge in fata celor doua usi, in momentul alegerii. Aici apare dilema, noi, ca facut stim ca fata sefului de trib cunoaste ce se afla in spatele fiecarei usi, mai stim si faptul ca, fata ii poate face semn iubitului care usa sa o aleaga.

Hai ca se complica lucrurile, eh?… Asadar, momentul adevarului, iubitul se afla in fata celor doua usi, tot tribul asista la acest spectacol incredibil, se aud urlete, tipete, aplauze, huiduieli, ce mai…

Iubitul si iubita isi intrepatrund privirile, poate pentru ultima oara, astfel, fata sefului de trib ii poate “sugera” cumva ce usa sa aleaga iubitului ei dar…

Dar, aici lucrurile se complica si mai mult…

Avand in vedere ca avem doua persoane, doua constiinte, doua tipuri de personalitati, trebuie sa gandim toate variantele posibile, asadar.

Ca sa simplificam variantele o sa denumim iubita, dealtfel, fata sefului de trib Q[f] iar iubitul, personajul aflat la momentul de cruce in viata sa W[b].

Asadar, avem urmatoarele variante:

1. Q[f] ii spune lui W[b] adevarul, dealtfel, ii spune unde este tigrul si unde este femeia. W[b] o crede si alege tigrul in semn de iubire suprema, W[b] moare mancat de tigru.
2. W[b] o crede si, ca o ultima speranta si o incredere incredibila in Q[f] alege usa cu domnisoara, sperand ca, pe urma sa puna pe Dracu’n patru si sa traiasca in pustiu alaturi de Q[f] cum planuisera ei in cazul in care erau prinsi…
3. Q[f], geloasa si posesiva din fire, lipsita de incredere in iubit si in relatia lor, ii spune exact invers, aici se petrece toata smecheia, daca W[b] o crede, se arde in ambele cazuri, in cazul in care, cu speranta incredibila in iubirea lor alege usa cu domnisoara (acum tigrul in cazul minciuni, este mancat si moare extrem de dezamagit), se alege cu tigrul, in cazul in care alege tigrul, ramane marcat pe viata de faptul ca, Q[f] nu a avut incredere in el si, el, care vroia sa ii arate prin sacrificiul suprem cat de mult o iubea, s-a ales acum cu o alta problema pe cap, cealalta femeie.
4. Q[f] ii spune adevarul iar W[b] nu o crede si, necredincios in fata relatiei lor si a iubirii venite din partea lui Q[f] alege exact invers, deci, daca Q[f] ii spune ca tigrul este in dreapta si femeia in stanga el alege invers, aici avem iarasi alte doua optiuni 1. Q[f] ii spune adevarul iar W[b] din lipsa de incredere in ea, crezand ca ii vrea moartea ca un ultim semn al egoismului ei manifestat in relatie, W[b] alege tocmai invers, tigrul, crezand ca Q[f] il minte, astfel, alegand femeia se alege… cu oasele mancate de tigru 2. Q[f] il minte si inverseaza usile, in spatele usii cu tigrul ea ii spune ca e femeia si in spatele usii cu femeia ii spune ca e tigrul, W[b] nu are incredere in ea si inverseaza usile si, astfel, se alege cu ceea ce vrea, adevarul ca Q[f] este o egoista si ca, planul lor in cazul in care o sa fie prinsi ca sa ramana pentru totdeauna impreuna era o minciuna gogonata din partea ei.

Asadar, analizand putin variantele, optiunile de ales putem deduce foarte simplu ca exista o matrice extrem de complexa a alegerilor, o matrice care depinde numai si numai de doua variabile care pot lua valori de 0 sau 1, 0 in cazul in care unul dintre ei minte, 0, 0 in cazul in care mint amandoi, cu alte cuvinte in cazul in care nici unul nu are incredere in niciunul, 1, 1, cazul in care amandoi sunt pe deplin increzatori in celalalt si 0, 1, cazul in care unul este lipsit de incredere si celalalt nu.

Asadar, definirea acestor variabile este foarte simpla, se analizeaza tipurile de comportamente ale celor doua tipuri de personalitati implicate in povestea noastra. Altfel, daca Q[f] are deplina incredere in W[b], iar W[b] are, la randul lui, deasemenea, deplina incredere in Q[f] amandoi ajung la castig, tinand de planul lor de a imbatrani impreuna ajung la o creativitate colosala prin sublimare si, W[b] pleaca intr-o noapte de langa nevasta  substitut si o rapeste pe Q[f] si fug in lume, raman impreuna, traiesc fericiti pana la adanci batrneti, mor impreuna…

Aici avem o matrice simpla 1, 1, amandoi sunt pozitivi, altfel, daca doar unul dintre ei este pe 0, totul se prabuseste sub ochii lor, bineinteles, exista durere si suferinta aici doar daca celalalt este pe 1 nu pe 0, daca ambii sunt pe valoarea 0 la incredere si se mint unul pe celalalt ca sunt pe 1 desi se dovedeste in urma alegerilor usilor din povestea noastra cine este pe 1 si cine este pe 0, daca ambii sunt pe 0, nu sufera nimeni, isi confirma doar “banuielile” si au un castig moral de genul “ah, stiam eu ca nu puteam avea incredere in el/ea”. Astfel, daca unul dintre ei este pe 0, fie Q[f], fie W[b], atunci, celalalt urmeaza sa sufere, sa treaca prin cele trei stadii ale suferintei – doliu, melancolie si manie si, astfel sa isi revina, sa isi educe constiinta sa fie mult mai ascutita la urmatoarea alegere de tip comportamental, sa caute mai bine, mai adanc in constiinta persoanei care joaca rol de posibil viitor iubit/iubita.

Asadar, intrebarea se pune, tu ce ai alege? Sa fii un 0 sau un 1, sa spui adevarul sau sa minti? Sa ai incredere in celalalt sau nu? Crezi ca celalalt are incredere in tine sau nu? Esti dispus, cititorule sa te aventurezi intr-o astfel de poveste? Ai spune cuiva ca vrei sa imbatranesti alaturi de el? Ai gasit pe acel cineva? Esti un 0 sau un 1? El sau ea ce e? Stii? Crezi? Nu stii? De ce?…

Bineinteles, dupa cum natura umana ne-a dat lectia, dupa cum ne-o da tot timpul, ne da examenul si dupa aceea ne preda lectia, stim, deasemenea, ca increderea si neincrederea sunt doua concepte ambivalente care pot lua valori diferite in functie de contexte diferite si continuturi diferite, de stimuli, deasemenea, natura umana este mult prea complexa pentru a determina ce alegeri facem, putem calcula doar ce alegeri ne-ar satisface personal sau, daca suntem implicati emotional cu cineva, mutual. Actiunile noastre sunt definite de consecintele comportamentului nostru, dealtfel, intr-o relatie emotionala nu sunt definite doar de consecintele comportamentului nostru ci, deasemenea, sunt definite si de consecintele comportamentului persoanei de langa noi, implicate emotional.

Putem schimba greutatea de pe un picior pe celalalt si zice ca ne-am schimbat sau, ca suntem altfel, altfelul acesta fiind o constiinta mult mai ascutita pentru a atinge telul superm si final, putem fii siguri ca frica de cineva alunga ura care i-o purtam, iar suferinta si durerea sunt doua concepte ale naturii umane cu care ne hranim zi de zi, clipa de clipa, fara de care nu putem trai. Or, pentru a atinge un tel sau scop final nu trebuie oare sa stim care e acela, daca pe aceasta lume, plina de suferinta si durere alegem, uneori sa intram intr-o perdea de fum denumita religie sau, adoptam fel si fel de psihologii “la minut” care, in doar cateva sedinte “te transforma”, solutii pe termen scurt la probleme pe termen lung, sau, putem urma puterea exemplului citind o carte scrisa de un mare “muritor” care are ce povesti, care, dealtfel, nu povesteste decat felul in care modelele sale comportamentale actionau in functie de anumiti stimul exteriori, care, dealtfel, erau consecinte ale unor comportamente d’ale sale dobandite in urma suferintelor sale. Care, ca sa mai zic, erau comportamente realizate si rafinate doar de suferinta si durere, aceste concepte negre ale vietii noastre care nu fac altceva decat sa ne ofere posibilitatea evolutiei si rafinamentului comportamentelor noastre, dealtfel, nu poti fi “mai bun” daca esti deja bun, nu poti fi “mai frumos” daca esti deja frumos, nu poti fi “mai fericit” daca esti deja fericit, dar, la fel ca in conceptul religiei, cu cat suferi mai mult pe aceasta lume, cu atat mai mult astepti o recompensa mai mare “dincolo”. Cand biruiesti!

Cu cat traiesti mai mult si mai mult in suferinta si durere, cu atata ai unele asteptari mai mari din partea vietii, respectiv, din partea persoanelor cu care intri in contact fie emotional sau interpersonal, cu cat traiesti mai mult si mai mult in suferinta cu atata astepti mai mult din partea lor, a vietii. Or, daca invatam sa ne mentinem suferinta si durerea in frau si sa luam un tel maret, care, intr-un final ajunge sa fie strapuns de atata si atata tatonare si fel si fel de lovituri care, la randul lor se asteptau sa fie care mai de care mai fatale…

In toata splendoarea lor, popoarele, nu au reusit nicicand sa realizeze o societate organizata si condusa de ratiune, notiunile de bine si de rau ale ratiunii sunt extrem de brutale si ambigue de multe ori, astfel, binele si raul in conceptia ratiunii si in conceptia emotionala, a religiei, nu de putine ori sunt, puse fata in fata, doua poluri opuse.

Astfel, aceste detalii privind necesitatile psihologice ale popoarelor ne ajuta, oarecum, in mare masura sa trasam o linie intre ratiune si stimul emotional, intre binele si raul denaturat de stimulii emotionali si binele si raul rece oferit de ratiune, asadar, in functie de conceptia pe care o alegem pentru inlaturarea incertitudinilor aparute in principiul realitatii putem realiza doua versiuni ale realitatii, una emotionala, spirituala, religioasa si alta rationala si rece.

Nu de putine ori se intampla ca, oamenii spirituali sa proiecteze mecanisme de functionare rationale in exterior, astfel, ambiguitatea si recompensa jocului creste vazand cu ochii pentru un personaj aflat in tabara ratiunii.

Or, daca aplicam principiul ratiunii in travaliul psihic al popoarelor de inlaturare a incertidudinii, acest concept, care, la fel ca timpul nu este nici un obiect si nici un lucru, asadar, un concept perceput in felul sau de fiecare personaj, de fiecare obiect aflat in principiul realitatii ajungem la o serie de rezultate rationale, din punct de vedere emotional, brutale, nu de putine ori, cel mai bine, ar fi sa luam un exemplu simplu, sa utilizam cele doua principii, rational si emotional si sa tragem concluziile.

Ca o mica completare, sarim in acest articol peste explicarea constiintei, vietii, binelui si raului, a timpului si spatiului, concepte care nu ne permit explicarea lor in acest concept al spatiului virtual, astazi…

In exemplul nostru am hotarat sa folosesc un scenariu clasic. Toti pentru unul sau unul pentru toti, sacrificiul unei singure persoane sau a unei minoritati pentru binele general.

Aflata intr-o comunitate de cateva mii de persoane, o individa se dovedeste a fi atinsa de o boala extrem de contagioasa, o boala mortala care, neavand tratament, ajunge ca, in doar cateva saptamani sa contagieze tot orasul iar in doar cateva luni, in urma infectiei sa omoara toate persoanele comunitatii respective.

Asadar, avem doua unelte: 1. ratiunea si 2. stimuli emotionali, religia. Daca, sa zicem, aplicam stimuli emotionali, binele si raul in conceptia religiei ajungem intr-un final sa murim toti, de ce? Prin simplul fapt al respectarii perceptelor transmise de religie, a binelui si a raului prin porunci, una dintre porunci, daca nu ma insel, ofera o directiva simpla: Sa nu omori!

Astfel, persoana respectiva nu trebuie omorata si ingropata undeva adanc in pamant pentru protectia celor cateva mii de persoane aflate, bine si sanatoase in comunitatea respectiva.

Ajungem astfel sa ne incurcam in “stiinta” religiei singuri si sa ne gasim prapadirea. Sigur, exista alte metode, de trimitere in pustiu a persoanei infectate, de alte si alte metode care, la randul lor nu fac altceva decat sa incalce alte percepte ale binelui si raului prescrise oamenilor de religie, astfel, probabil incalcarea unor percepte mai “mici”, daca exista asa ceva, duce la o domolire din punct de vedere al “pedepsei” finale si a “vietii” de apoi propovaduite de biserica, de religie.

Asadar, folosind metoda 2, ajungem la prapad toti doar de dragul de a respecta niste legi, porunci morale oferite in varful unui munte pe niste tablite de piatra.

Folosind metoda ratiunii, cred, dupa cum si sper, ca putem ajungem singuri la o decizie (asta in cazul in care nu am cititori lipsiti de ratiune, dupa cum si sper).

Dupa cum se poate constata, nu esti fericit sau bine in viata decat daca stii asta, dupa cum ati experimentat pe propriile voastre constiinte, viata, in abisul ei de intrebari fara raspunsuri nu este usoara, este plina de suferinte si dureri, de framantari si travaliu, de intuneric si rece, asadar, este foarte usor sa cazi in plasa emotionala a unei vieti de “apoi” plina de tot ceea ce nu avem aici, plina de tot ceea ce ne lipseste noua pe “aceasta” lume. Asadar, aflati voi ca oamenii se hranesc din suferinta si durere, din framantari si intrebari fara raspuns, din intuneric si rece, asadar, ce argumente am la aceasta intrebare? Pai e simplu, daca, dupa ce murim totul este asa de “frumos”, acest frumos imaginat in conceptia biblica a oricarei religii a lumii, acest “alta” lume in care noi o sa “patrundem” cand Thanatos castiga lupta cu Eros, daca e asa de frumos si “Dumnezeu” le iarta si intelege pe toate intr-un final, de ce sa mai suferim si sa ne tavalim in suferinta pe aceasta lume cand putem pune capat tuturor suferintelor si durerilor prin acel liber arbitru care se cheama sinucidere?

Si oamenilor care merg in rai le e frica sa moara!

Or, aceasta solutie incalca la randul ei o serie de concepte, daca nu pe toate ale religiei, concepte asupra binelui si raului, asupra vietii de apoi si a tot ceea ce o sa ti se intample in aceasta viata, pai, daca stii binele conform bibliei sau cartilor sfinte oferite de atatea mii si mii de culte si religii, secte si organizatii care nu fac altceva decat sa ofere o versiune a unei povesti clasice, o poveste in care omul, intr-atat de incapabil si de murdar pe aceasta lume are nevoie de o salvare, salvare care vine din partea lor, a cultului, a sectei sau a religiei, daca stii binele conform acestor organizatii e foarte simplu, iei o foaie de hartie, un creion si iti faci calculul, unde ajungi? In rai sau iad? E atat de simplu, ai poruncile in fata, calculezi pe care dintre ele le-ai incalcat si pe care nu, de cate ori ai incalcat unele, etc..

Oarecum ciudat e faptul ca, religia, cel putin crestinismul interzice sinuciderea, nici macar nu ofera “un ultim” salut celui plecand dintre noi prin introducerea sa in biserica, asadar, un om care se sinucide capata, deindata, stigma bisericii, nu este petrecut de preot, nu primeste binecuvantarile care, pe post de bilete de trecere inspre viata de apoi trebuie sa le prezinte pe la cine stie cate ghisee sau punti de trecere in “lumea” cealalta. Ca un pol opus, exista alte religii care rasplatesc sinucirerea ca un sacrificiu pentru binele general, binele general in conceptia religiei inseamna contagierea la nivel cat mai mare a ideilor si dogmelor sale.

Asadar, sa nu ma las dus in stanca de valul ratiunii aici, astfel, cei cativa zeci de mii de preoti trimisi ai lui Dumnezeu, intermediari, oameni care ne propovaduiesc atatea invataminte si percepte care nu fac altceva decat sa ne margineasca si sa sublime ratiunea, si asa, aflata in epoca bronzului a naturii umane ar face foarte bine sa ia o foaie de hartie si sa calculeze fiecaruia, daca nu exact, macar in procente, statistic sansele ca sa ajunga in rai sau iad, dar, aceasta atingere a celor doua conceptii despre bine si rau, ratiune vs. Religie iarasi nu da bine, de ce? Prin simplul fapt ca, religia ofera tot timpul alte si alte sanse prin proiectia in realitate a “greumantului” constiintei prin ritualul spovedaniei, astfel, daca ai spus ce rau ai facut, Dumnezeu e posibil sa te ierte…, aici as putea reveni din nou la problema sinuciderii si suferintei, deliciu al naturii umane dar, hotarasc sa pun punct acestui articol aici pentru ca, oarecum, incepe sa ma ia valul prea tare si nu stiu cat de bine sunt gustate astfel de opinii, de proiectii in exterior ale constiintei mele, de fapt, nici nu ma intereseaza, o fac pentru mine…

Unde pleci?

Daca viata ne da testul si dupa aia ne invata lectia este o enigma, totusi, putem alege, avem puterea alegerii, optiunea sa credem in ceva ce nu tine de concret, daca definim nebunia drept introducerea sperantei in logica, asa sa fie!

Uneori alegem sa fim rai, alteori alegem compromisul, am invatat ca uneori e bine sa renunti si alteori e bine sa lupti cu toate resursele chiar daca in fata ta stau trupe care te privesc cu ochii lor aprinsi, gata sa te nimiceasca.

Am invatat ca, daca trebuie sa invingi o sa invingi, ca daca stii ce vrei gasesti solutii sa obtii ceea ce vrei, ca, daca realitatea e prea dura cu tine poti tine de 1000 de ori mai multa greutate decat crezi, ca poti distruge si da nastere la lucruri pe care nici nu le visai, ca poti invata viata din cartile lui Dostoievski sau de la persoanele in jurul carora esti, observa! Cred mai mult in informatiile primite de la ochi decat in cele primite de la urechi, o dovada vie face de cel putin 10 ori decat o dovada verbala.

Ca, daca stai si pui tara la cale la cinci dimineata ai mai mult succes decat cei care dorm, ca, daca, proiectezi in exterior ostilitatea sublimata din sexualitate poti sparge muntii si calatorii pe alte planete, poti redefini lumea si realiza o noua conceptie despre univers. Ca, daca nu stii ca nu se poate realiza nu ai cum sa nu realizezi! Ai sa realizezi, intr-un final ca ai da 100 de zile din viata ta pentru 1 minut pe care sa il poti petrece cum vrei tu langa persoana care conteaza cel mai mult pentru tine. Langa persoana care iti face inima sa iti sara din piept. Ai da inca 100 de zile ca sa aflii daca se poate da 100 de zile pentru 1 minut langa persoana respectiva!

Mai stiu ca, omul ar lua fara sa clipeasca viata altui om doar ca sa fie cu persoana dorita, ca ar parcurge pe jos in lung si-n lat toti cei 148,940,000 km patrati ai golbului ca sa gaseasca ceea ce isi doreste, un fir de par!

Mai stiu, dealtfel, ca toate cele ce le-am spus mai sus nu sunt decat modele comportamentale si nu se aplica decat la o parte din spectrul naturii umane, mai stiu, dealtfel, ca exista oameni care se hranesc din singuratate si suferinta iar altii care se hranesc din propriile lor proiectii ale realitatii lor interioare, ale principiului placerii. Alte persoane ajung sa devina sclavi ai propriilor lor scenarii, acolo unde actorul nu mai joaca scenariul si scenariul joaca actorul se pierde controlul. Acolo, uneori se intampla sa se darame ziduri care erau imposibil de biruit, acolo se stabilesc noile reguli comportamentale si limitele care trebuie atinse in viitor, in stadiul acela se realizeaza noile contexte comportamentale care urmeaza a fi umplute de continut si clipe efemere, de amintiri si locuri speciale.

Uneori, te simti singur aflat in mijlocul unei sarbatori, alteori, realizand cat de neajutorat si efemer esti ca om ajungi sa iti doresti sa grabesti lucrurile, sa iti indeplinesti “ce”-urile dobandite de-a lungul timpului, alteori, ajungi sa te injosesti deoarece asa te simti cel mai bine, asa iti confirmi inca odata existenta.

Alteori, ajungi sa renunti la unele relatii exterioare prielnice tie si pozitive doar de dragul unor confirmari interioare, de dragul unor motive egoiste, nihiliste, obtuze, de dragul unor motive ostile existentei tale. Aceasta ca un efect a unor cauze adanc inradacinate in personalitate ta, in constiinta ta, a unor cauze care iti cer confirmari din exterior si care, uneori, ajung sa te domine, sa te sufoce cu egoismul lor si sa te defineasca.

Acestea, nu de putine ori sunt acele lucruri de care ti-a fost frica toata viata ca nu o sa le indeplinesti si ca nu o sa le ai, acestea, nu de putine ori sunt lucrurile pe care le ai in mana si care se scurg printre degete precum apa unui rau se scurge printre pietrele sale. Oricum, acele pietre nu ar fi existat acolo fara apa si nici apa nu ar fi trecut acolo daca pietrele nu erau in locul respectiv. Nu noi trecem prin timp ci, timpul trece prin noi, nu noi traim viata ci viata ne traieste pe noi, nu noi controlam actiunile noastre ci comportamentele dobandite adanc in copilaria noastra, nu noi stabilim ce si cum facem ci mecanismele noastre de aparare, nu noi dorim si tanjim dupa anumite obiecte aflate in exterior ci nu facem altceva decat sa ne supunem anumitor dorinte inconstiente care ne ghideaza modelele comportamentale inspre atingerea unui echilibru psihic care  nu poate fi dobandit decat in sinergie cu obiecte din principiul realitatii.

Cand obtii ceea ce vrei si nu ceea ce ai nevoie, cand soarele nu mai straluceste cum obisnuia sa straluceasca, cand bataile inimii nu mai au acelasi ritm, atunci stii ca ai dat gres, atunci ai confirmarea interioara a esecului, a scenariului care a jucat actorul, a vietii care a trait omul si a timpului care a trecut prin tine si nu tu prin el.

Masuri pentru iesirea din criza:

1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizari incepute in Epoca de Aur: Canalul Dunare – Marea Neagra, Canalul Dunare – Bucuresti si constructia unei noi Case a Poporului.

2. Taxa pe aer, la un nivel de 0,04 EURO/mc consumat. Numarul de mc de aer consumati va fi stabilit de catre comisiile de specialitate ale guvernului, impreuna cu Medicii de Familie, functie de capacitatea pulmonara a fiecarei persoane. Asmaticii vor avea reducere de la 25% pina la 100%, in cazul in care se opresc din respirat mai mult de 15 minute.

3. Masuri pentru iesirea din criza: Impozitarea pe kilogram-corp. Orice roman peste 35 de kg va fi considerat, in mod automat, un “gras nesimtit” si va plati un impozit lunar suplimentar in valoare de 10 RON pentru fiecare kg-corp care depaseste aceasta valoare, conform magistralului enunt prezidential conform caruia nu se mai poate tolera ca “slabul sa il duca in spate pe cel gras”.

4. Persoanele care isi rod unghiile vor achita taxa pe unghii, care va fi calculata la suta de grame de unghii roase, evaluata lunar de comisia de specialitate a Guvernului, la un pret care va fi stabilit, in principiu, la valoarea de 0,1 din cosul zilnic pentru mancare, deoarece, unghiile roase pot constitui o hrana alternativa, iar rosul acestora este practic o forma de autoconsum si deci, de evaziune fiscala.

5. Si nu in ultimul rand, taxa de prostie, ca mai sunt printre noi unii atat de prosti incat tolereaza impasibili aceasta bataie de joc!!!

Unii intâmpina dificultati in a intelege mecanismul crizei. Pentru cei mai multi, acesta le apare ca ceva extrem de complicat si cu origini obscure. In fond, este mai simplu decât ne-am putea inchipui. Cineva a avut inspiratia de a sintetiza aceasta stare intr-un scenariu compus din zece etape. Iata-l:

1. Ion are o crâsma. Pentru a-si spori vânzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea – betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinând astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspândeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor,numarul clientilor creste, iar vânzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si *scumpeste tuica si berea .*

2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion – promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.

3. Superiorii consilierului bancar – baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare – refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: *BEAU-BOND, BEAT-BOND *si *VOMIT-BOND. *

4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.

5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crâsma lui Ion.

6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.

7. Obligatiunile *BEAU-BOND *si *BEAT-BOND* isi pierd 95% din valoare. *VOMIT-BOND* sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizându- se dupa o prabusire de 80%.

8. Furnizorii cârciumii lui Ion intâmpina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce
obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.

9. *Banca este salvata* de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.

10. *Fondurile necesare* acoperirii pierderilor sunt obtinute *prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool. *

Asa ca, oricat de jos ar cadea dolarul, aplecati-va dupa el.