Filme – Stiri – Muzica – Internet – Politica – Documentare – WEB2.0 – Subtitrari – Romanian Blog

Ieri, 31 August, 2010, Barack Hussein Obama foloseste Biroul Oval pentru a oferi lumii o declaratie istorica: Sfarsitul ocupatiei Americane in Irak.

Astfel, imi pun multe intrebari, cheltuie oare Americanii atatia bani doar pentru a “elibera” un popor de dictatura? De ce nu elibereaza Republica Populara a Coreei de Nord? Cuba? Liberia? Nu au petrol?

Se cunoaste de mult timp faptul ca, armata Irakiana este de partea insurgentilor iar, alcatuind trupe comune cu US Army si USMC, soldatii Americani trebuia sa perchezitioneze soldatii Irakieni pentru a confisca telefoanele mobile deoarece Irakienii sunau grupurile de insurgenti care plateau mai bine si ofereau pozitia unde se afla pentru a fi atacati.

Se cunoaste, se vede, se stie ca Irak, atat din punct de vedere politic cat si din punct de vedere militar este instabil, asadar, in luna Iulie 2009 cand americanii au hotarat sa intre in taberele lor si sa instruiasca armata Irakiana in taberele proprii pentru a preda stafeta nu au facut altceva decat sa semneze certificatul de faliment si deces al tarii.

Astfel, daca sapam mai adanc, de unde a plecat toata operatiunea? Freedom Act? 2001, Noiembrie, George W. Bush? WTC, 11 Septembrie 2001? Iraq Freedom? Cum au ajuns astia in Irak din Afganistan unde, se spune, se ascunde Ben Laden?

Toate astea sunt prea, mult prea fantastice pentru a fi crezute dar, avem ce face?

Declaratia lui Obama:

Delirul este activitatea psihica in timpul careia individul se desprinde de realitate si, intr-o nevroza paranoica si/sau obsesionala grava incepe, oarecum, un proces schizofrenic si se detensioneaza mai mult in realitatea interioara, realizata ca mecanism de aparare decat in lumea exterioara.

Astfel, acest cetatean al Republicii Moldova nu face altceva decat sa isi proiecteze in exterior o parte din acest delir.

Intr-o sinergie cu credinta crestina a acestui nevrotic, discursul ia o directie fanatica, totusi, constructiv, oratorica arhaica isi face efectul si amprenta lasata asupra telespectatorului mediocru.

Cu astfel de indivizi se porneau grupurile de cinci ale inceputului leninismului rusesc.

Odata cu  evolutia tehnologica, odata cu disparitia in trepte a erei arhaice ce domina viata sfintilor, reprezentantilor lui Dumnezeu pe pamant. Odata cu toate astea se ajunge la mari evolutii tehnologice ale preotilor, duhovnicilor si calugarilor, tehnologia este acum folosita pentru spovedanie care se poate face si online, nu de putine ori. Astazi avem in program o convorbire telefonica in timpul unei cununii si trei duhovnici care sarbatoresc fericirea si credinta lor in creatorul lor printr-un dans pe manele cu public.

Daca vrei mai multe, afla in related.

Nu de putine ori ajung cu anumite persoane la o discutie simpla, o poveste dealtfel, ne plac povestile, eh?

Scopul acestei povesti este unul pervers, egoist dar, din punctul de vedere al climei interioare, al climei principiului placerii si sanatatii mecanismelor de aparare este extrem de sanatos, scopul, in sine, ma refer.

Asadar, o sa scriu mai jos povestea si o sa ofer variantele de raspuns alaturi de comentarii aderente fiecarui tip de raspuns…

Povestea:

In perioada arhaica, intr-un trib aflat intr-un pustiu imens.

Dupa cum se stie, legi, institutii nu existau, dealtfel, legea era facuta de conducatorul tribului respectiv, in cazul nostru, tribul avea vreo 3000 de oameni si era condus de un sef de trib care avea o fata gata de maritat.

Bun, toate bune si frumoase pana aici, sa va spun cum facea legea seful de trib. Pai, foarte simplu, undeva, in centrul asezarii tribului era un fel de amfiteatru, amfiteatru care avea doua usi, in spatele unei usi era un tigru care, dealtfel foarte feroce, manca persoana care a ajuns in fata “justitiei”, in celalalt capat era o femeie foarte frumoasa, daca alegea femeia, trebuia sa se casatoreasca cu ea, netinand cont de obligatiile ce le avea fata de alte femei sau familie, trebuia sa renunte la tot, familie, sotie, copii si sa isi construiasca o viata noua alaturi de femeia respectiva.

Bun, pana aici totul clar.

Mare zvon in trib, fata conducatorului de trib a fost “prinsa” pacatuind cu un tanar. Un tanar care, dealtfel se iubea de mult timp cu fata conducatorului de trib si, intre cei doi exista o incredibila iubire, o iubire cum nu s-au mai vazut.

Asadar, conducatorul de trib afla toate treburile astea, toata mascarada care o ascundea fie-sa. Zis si facut, hotaraste sa condamne pe iubitul ei.

Am uitat sa precizez, legea, adica, daca alegeai usa cu tigrul erai considerat vinovat, daca alegeai usa cu domnisoara, erai considerat nevinovat.

Asadar, iubitul fetei sefului de trib ajunge in fata celor doua usi, in momentul alegerii. Aici apare dilema, noi, ca facut stim ca fata sefului de trib cunoaste ce se afla in spatele fiecarei usi, mai stim si faptul ca, fata ii poate face semn iubitului care usa sa o aleaga.

Hai ca se complica lucrurile, eh?… Asadar, momentul adevarului, iubitul se afla in fata celor doua usi, tot tribul asista la acest spectacol incredibil, se aud urlete, tipete, aplauze, huiduieli, ce mai…

Iubitul si iubita isi intrepatrund privirile, poate pentru ultima oara, astfel, fata sefului de trib ii poate “sugera” cumva ce usa sa aleaga iubitului ei dar…

Dar, aici lucrurile se complica si mai mult…

Avand in vedere ca avem doua persoane, doua constiinte, doua tipuri de personalitati, trebuie sa gandim toate variantele posibile, asadar.

Ca sa simplificam variantele o sa denumim iubita, dealtfel, fata sefului de trib Q[f] iar iubitul, personajul aflat la momentul de cruce in viata sa W[b].

Asadar, avem urmatoarele variante:

1. Q[f] ii spune lui W[b] adevarul, dealtfel, ii spune unde este tigrul si unde este femeia. W[b] o crede si alege tigrul in semn de iubire suprema, W[b] moare mancat de tigru.
2. W[b] o crede si, ca o ultima speranta si o incredere incredibila in Q[f] alege usa cu domnisoara, sperand ca, pe urma sa puna pe Dracu’n patru si sa traiasca in pustiu alaturi de Q[f] cum planuisera ei in cazul in care erau prinsi…
3. Q[f], geloasa si posesiva din fire, lipsita de incredere in iubit si in relatia lor, ii spune exact invers, aici se petrece toata smecheia, daca W[b] o crede, se arde in ambele cazuri, in cazul in care, cu speranta incredibila in iubirea lor alege usa cu domnisoara (acum tigrul in cazul minciuni, este mancat si moare extrem de dezamagit), se alege cu tigrul, in cazul in care alege tigrul, ramane marcat pe viata de faptul ca, Q[f] nu a avut incredere in el si, el, care vroia sa ii arate prin sacrificiul suprem cat de mult o iubea, s-a ales acum cu o alta problema pe cap, cealalta femeie.
4. Q[f] ii spune adevarul iar W[b] nu o crede si, necredincios in fata relatiei lor si a iubirii venite din partea lui Q[f] alege exact invers, deci, daca Q[f] ii spune ca tigrul este in dreapta si femeia in stanga el alege invers, aici avem iarasi alte doua optiuni 1. Q[f] ii spune adevarul iar W[b] din lipsa de incredere in ea, crezand ca ii vrea moartea ca un ultim semn al egoismului ei manifestat in relatie, W[b] alege tocmai invers, tigrul, crezand ca Q[f] il minte, astfel, alegand femeia se alege… cu oasele mancate de tigru 2. Q[f] il minte si inverseaza usile, in spatele usii cu tigrul ea ii spune ca e femeia si in spatele usii cu femeia ii spune ca e tigrul, W[b] nu are incredere in ea si inverseaza usile si, astfel, se alege cu ceea ce vrea, adevarul ca Q[f] este o egoista si ca, planul lor in cazul in care o sa fie prinsi ca sa ramana pentru totdeauna impreuna era o minciuna gogonata din partea ei.

Asadar, analizand putin variantele, optiunile de ales putem deduce foarte simplu ca exista o matrice extrem de complexa a alegerilor, o matrice care depinde numai si numai de doua variabile care pot lua valori de 0 sau 1, 0 in cazul in care unul dintre ei minte, 0, 0 in cazul in care mint amandoi, cu alte cuvinte in cazul in care nici unul nu are incredere in niciunul, 1, 1, cazul in care amandoi sunt pe deplin increzatori in celalalt si 0, 1, cazul in care unul este lipsit de incredere si celalalt nu.

Asadar, definirea acestor variabile este foarte simpla, se analizeaza tipurile de comportamente ale celor doua tipuri de personalitati implicate in povestea noastra. Altfel, daca Q[f] are deplina incredere in W[b], iar W[b] are, la randul lui, deasemenea, deplina incredere in Q[f] amandoi ajung la castig, tinand de planul lor de a imbatrani impreuna ajung la o creativitate colosala prin sublimare si, W[b] pleaca intr-o noapte de langa nevasta  substitut si o rapeste pe Q[f] si fug in lume, raman impreuna, traiesc fericiti pana la adanci batrneti, mor impreuna…

Aici avem o matrice simpla 1, 1, amandoi sunt pozitivi, altfel, daca doar unul dintre ei este pe 0, totul se prabuseste sub ochii lor, bineinteles, exista durere si suferinta aici doar daca celalalt este pe 1 nu pe 0, daca ambii sunt pe valoarea 0 la incredere si se mint unul pe celalalt ca sunt pe 1 desi se dovedeste in urma alegerilor usilor din povestea noastra cine este pe 1 si cine este pe 0, daca ambii sunt pe 0, nu sufera nimeni, isi confirma doar “banuielile” si au un castig moral de genul “ah, stiam eu ca nu puteam avea incredere in el/ea”. Astfel, daca unul dintre ei este pe 0, fie Q[f], fie W[b], atunci, celalalt urmeaza sa sufere, sa treaca prin cele trei stadii ale suferintei – doliu, melancolie si manie si, astfel sa isi revina, sa isi educe constiinta sa fie mult mai ascutita la urmatoarea alegere de tip comportamental, sa caute mai bine, mai adanc in constiinta persoanei care joaca rol de posibil viitor iubit/iubita.

Asadar, intrebarea se pune, tu ce ai alege? Sa fii un 0 sau un 1, sa spui adevarul sau sa minti? Sa ai incredere in celalalt sau nu? Crezi ca celalalt are incredere in tine sau nu? Esti dispus, cititorule sa te aventurezi intr-o astfel de poveste? Ai spune cuiva ca vrei sa imbatranesti alaturi de el? Ai gasit pe acel cineva? Esti un 0 sau un 1? El sau ea ce e? Stii? Crezi? Nu stii? De ce?…

Bineinteles, dupa cum natura umana ne-a dat lectia, dupa cum ne-o da tot timpul, ne da examenul si dupa aceea ne preda lectia, stim, deasemenea, ca increderea si neincrederea sunt doua concepte ambivalente care pot lua valori diferite in functie de contexte diferite si continuturi diferite, de stimuli, deasemenea, natura umana este mult prea complexa pentru a determina ce alegeri facem, putem calcula doar ce alegeri ne-ar satisface personal sau, daca suntem implicati emotional cu cineva, mutual. Actiunile noastre sunt definite de consecintele comportamentului nostru, dealtfel, intr-o relatie emotionala nu sunt definite doar de consecintele comportamentului nostru ci, deasemenea, sunt definite si de consecintele comportamentului persoanei de langa noi, implicate emotional.

Putem schimba greutatea de pe un picior pe celalalt si zice ca ne-am schimbat sau, ca suntem altfel, altfelul acesta fiind o constiinta mult mai ascutita pentru a atinge telul superm si final, putem fii siguri ca frica de cineva alunga ura care i-o purtam, iar suferinta si durerea sunt doua concepte ale naturii umane cu care ne hranim zi de zi, clipa de clipa, fara de care nu putem trai. Or, pentru a atinge un tel sau scop final nu trebuie oare sa stim care e acela, daca pe aceasta lume, plina de suferinta si durere alegem, uneori sa intram intr-o perdea de fum denumita religie sau, adoptam fel si fel de psihologii “la minut” care, in doar cateva sedinte “te transforma”, solutii pe termen scurt la probleme pe termen lung, sau, putem urma puterea exemplului citind o carte scrisa de un mare “muritor” care are ce povesti, care, dealtfel, nu povesteste decat felul in care modelele sale comportamentale actionau in functie de anumiti stimul exteriori, care, dealtfel, erau consecinte ale unor comportamente d’ale sale dobandite in urma suferintelor sale. Care, ca sa mai zic, erau comportamente realizate si rafinate doar de suferinta si durere, aceste concepte negre ale vietii noastre care nu fac altceva decat sa ne ofere posibilitatea evolutiei si rafinamentului comportamentelor noastre, dealtfel, nu poti fi “mai bun” daca esti deja bun, nu poti fi “mai frumos” daca esti deja frumos, nu poti fi “mai fericit” daca esti deja fericit, dar, la fel ca in conceptul religiei, cu cat suferi mai mult pe aceasta lume, cu atat mai mult astepti o recompensa mai mare “dincolo”. Cand biruiesti!

Cu cat traiesti mai mult si mai mult in suferinta si durere, cu atata ai unele asteptari mai mari din partea vietii, respectiv, din partea persoanelor cu care intri in contact fie emotional sau interpersonal, cu cat traiesti mai mult si mai mult in suferinta cu atata astepti mai mult din partea lor, a vietii. Or, daca invatam sa ne mentinem suferinta si durerea in frau si sa luam un tel maret, care, intr-un final ajunge sa fie strapuns de atata si atata tatonare si fel si fel de lovituri care, la randul lor se asteptau sa fie care mai de care mai fatale…

In toata splendoarea lor, popoarele, nu au reusit nicicand sa realizeze o societate organizata si condusa de ratiune, notiunile de bine si de rau ale ratiunii sunt extrem de brutale si ambigue de multe ori, astfel, binele si raul in conceptia ratiunii si in conceptia emotionala, a religiei, nu de putine ori sunt, puse fata in fata, doua poluri opuse.

Astfel, aceste detalii privind necesitatile psihologice ale popoarelor ne ajuta, oarecum, in mare masura sa trasam o linie intre ratiune si stimul emotional, intre binele si raul denaturat de stimulii emotionali si binele si raul rece oferit de ratiune, asadar, in functie de conceptia pe care o alegem pentru inlaturarea incertitudinilor aparute in principiul realitatii putem realiza doua versiuni ale realitatii, una emotionala, spirituala, religioasa si alta rationala si rece.

Nu de putine ori se intampla ca, oamenii spirituali sa proiecteze mecanisme de functionare rationale in exterior, astfel, ambiguitatea si recompensa jocului creste vazand cu ochii pentru un personaj aflat in tabara ratiunii.

Or, daca aplicam principiul ratiunii in travaliul psihic al popoarelor de inlaturare a incertidudinii, acest concept, care, la fel ca timpul nu este nici un obiect si nici un lucru, asadar, un concept perceput in felul sau de fiecare personaj, de fiecare obiect aflat in principiul realitatii ajungem la o serie de rezultate rationale, din punct de vedere emotional, brutale, nu de putine ori, cel mai bine, ar fi sa luam un exemplu simplu, sa utilizam cele doua principii, rational si emotional si sa tragem concluziile.

Ca o mica completare, sarim in acest articol peste explicarea constiintei, vietii, binelui si raului, a timpului si spatiului, concepte care nu ne permit explicarea lor in acest concept al spatiului virtual, astazi…

In exemplul nostru am hotarat sa folosesc un scenariu clasic. Toti pentru unul sau unul pentru toti, sacrificiul unei singure persoane sau a unei minoritati pentru binele general.

Aflata intr-o comunitate de cateva mii de persoane, o individa se dovedeste a fi atinsa de o boala extrem de contagioasa, o boala mortala care, neavand tratament, ajunge ca, in doar cateva saptamani sa contagieze tot orasul iar in doar cateva luni, in urma infectiei sa omoara toate persoanele comunitatii respective.

Asadar, avem doua unelte: 1. ratiunea si 2. stimuli emotionali, religia. Daca, sa zicem, aplicam stimuli emotionali, binele si raul in conceptia religiei ajungem intr-un final sa murim toti, de ce? Prin simplul fapt al respectarii perceptelor transmise de religie, a binelui si a raului prin porunci, una dintre porunci, daca nu ma insel, ofera o directiva simpla: Sa nu omori!

Astfel, persoana respectiva nu trebuie omorata si ingropata undeva adanc in pamant pentru protectia celor cateva mii de persoane aflate, bine si sanatoase in comunitatea respectiva.

Ajungem astfel sa ne incurcam in “stiinta” religiei singuri si sa ne gasim prapadirea. Sigur, exista alte metode, de trimitere in pustiu a persoanei infectate, de alte si alte metode care, la randul lor nu fac altceva decat sa incalce alte percepte ale binelui si raului prescrise oamenilor de religie, astfel, probabil incalcarea unor percepte mai “mici”, daca exista asa ceva, duce la o domolire din punct de vedere al “pedepsei” finale si a “vietii” de apoi propovaduite de biserica, de religie.

Asadar, folosind metoda 2, ajungem la prapad toti doar de dragul de a respecta niste legi, porunci morale oferite in varful unui munte pe niste tablite de piatra.

Folosind metoda ratiunii, cred, dupa cum si sper, ca putem ajungem singuri la o decizie (asta in cazul in care nu am cititori lipsiti de ratiune, dupa cum si sper).

Dupa cum se poate constata, nu esti fericit sau bine in viata decat daca stii asta, dupa cum ati experimentat pe propriile voastre constiinte, viata, in abisul ei de intrebari fara raspunsuri nu este usoara, este plina de suferinte si dureri, de framantari si travaliu, de intuneric si rece, asadar, este foarte usor sa cazi in plasa emotionala a unei vieti de “apoi” plina de tot ceea ce nu avem aici, plina de tot ceea ce ne lipseste noua pe “aceasta” lume. Asadar, aflati voi ca oamenii se hranesc din suferinta si durere, din framantari si intrebari fara raspuns, din intuneric si rece, asadar, ce argumente am la aceasta intrebare? Pai e simplu, daca, dupa ce murim totul este asa de “frumos”, acest frumos imaginat in conceptia biblica a oricarei religii a lumii, acest “alta” lume in care noi o sa “patrundem” cand Thanatos castiga lupta cu Eros, daca e asa de frumos si “Dumnezeu” le iarta si intelege pe toate intr-un final, de ce sa mai suferim si sa ne tavalim in suferinta pe aceasta lume cand putem pune capat tuturor suferintelor si durerilor prin acel liber arbitru care se cheama sinucidere?

Si oamenilor care merg in rai le e frica sa moara!

Or, aceasta solutie incalca la randul ei o serie de concepte, daca nu pe toate ale religiei, concepte asupra binelui si raului, asupra vietii de apoi si a tot ceea ce o sa ti se intample in aceasta viata, pai, daca stii binele conform bibliei sau cartilor sfinte oferite de atatea mii si mii de culte si religii, secte si organizatii care nu fac altceva decat sa ofere o versiune a unei povesti clasice, o poveste in care omul, intr-atat de incapabil si de murdar pe aceasta lume are nevoie de o salvare, salvare care vine din partea lor, a cultului, a sectei sau a religiei, daca stii binele conform acestor organizatii e foarte simplu, iei o foaie de hartie, un creion si iti faci calculul, unde ajungi? In rai sau iad? E atat de simplu, ai poruncile in fata, calculezi pe care dintre ele le-ai incalcat si pe care nu, de cate ori ai incalcat unele, etc..

Oarecum ciudat e faptul ca, religia, cel putin crestinismul interzice sinuciderea, nici macar nu ofera “un ultim” salut celui plecand dintre noi prin introducerea sa in biserica, asadar, un om care se sinucide capata, deindata, stigma bisericii, nu este petrecut de preot, nu primeste binecuvantarile care, pe post de bilete de trecere inspre viata de apoi trebuie sa le prezinte pe la cine stie cate ghisee sau punti de trecere in “lumea” cealalta. Ca un pol opus, exista alte religii care rasplatesc sinucirerea ca un sacrificiu pentru binele general, binele general in conceptia religiei inseamna contagierea la nivel cat mai mare a ideilor si dogmelor sale.

Asadar, sa nu ma las dus in stanca de valul ratiunii aici, astfel, cei cativa zeci de mii de preoti trimisi ai lui Dumnezeu, intermediari, oameni care ne propovaduiesc atatea invataminte si percepte care nu fac altceva decat sa ne margineasca si sa sublime ratiunea, si asa, aflata in epoca bronzului a naturii umane ar face foarte bine sa ia o foaie de hartie si sa calculeze fiecaruia, daca nu exact, macar in procente, statistic sansele ca sa ajunga in rai sau iad, dar, aceasta atingere a celor doua conceptii despre bine si rau, ratiune vs. Religie iarasi nu da bine, de ce? Prin simplul fapt ca, religia ofera tot timpul alte si alte sanse prin proiectia in realitate a “greumantului” constiintei prin ritualul spovedaniei, astfel, daca ai spus ce rau ai facut, Dumnezeu e posibil sa te ierte…, aici as putea reveni din nou la problema sinuciderii si suferintei, deliciu al naturii umane dar, hotarasc sa pun punct acestui articol aici pentru ca, oarecum, incepe sa ma ia valul prea tare si nu stiu cat de bine sunt gustate astfel de opinii, de proiectii in exterior ale constiintei mele, de fapt, nici nu ma intereseaza, o fac pentru mine…

Masuri pentru iesirea din criza:

1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizari incepute in Epoca de Aur: Canalul Dunare – Marea Neagra, Canalul Dunare – Bucuresti si constructia unei noi Case a Poporului.

2. Taxa pe aer, la un nivel de 0,04 EURO/mc consumat. Numarul de mc de aer consumati va fi stabilit de catre comisiile de specialitate ale guvernului, impreuna cu Medicii de Familie, functie de capacitatea pulmonara a fiecarei persoane. Asmaticii vor avea reducere de la 25% pina la 100%, in cazul in care se opresc din respirat mai mult de 15 minute.

3. Masuri pentru iesirea din criza: Impozitarea pe kilogram-corp. Orice roman peste 35 de kg va fi considerat, in mod automat, un “gras nesimtit” si va plati un impozit lunar suplimentar in valoare de 10 RON pentru fiecare kg-corp care depaseste aceasta valoare, conform magistralului enunt prezidential conform caruia nu se mai poate tolera ca “slabul sa il duca in spate pe cel gras”.

4. Persoanele care isi rod unghiile vor achita taxa pe unghii, care va fi calculata la suta de grame de unghii roase, evaluata lunar de comisia de specialitate a Guvernului, la un pret care va fi stabilit, in principiu, la valoarea de 0,1 din cosul zilnic pentru mancare, deoarece, unghiile roase pot constitui o hrana alternativa, iar rosul acestora este practic o forma de autoconsum si deci, de evaziune fiscala.

5. Si nu in ultimul rand, taxa de prostie, ca mai sunt printre noi unii atat de prosti incat tolereaza impasibili aceasta bataie de joc!!!

Unii intâmpina dificultati in a intelege mecanismul crizei. Pentru cei mai multi, acesta le apare ca ceva extrem de complicat si cu origini obscure. In fond, este mai simplu decât ne-am putea inchipui. Cineva a avut inspiratia de a sintetiza aceasta stare intr-un scenariu compus din zece etape. Iata-l:

1. Ion are o crâsma. Pentru a-si spori vânzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea – betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinând astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspândeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor,numarul clientilor creste, iar vânzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si *scumpeste tuica si berea .*

2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion – promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.

3. Superiorii consilierului bancar – baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare – refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: *BEAU-BOND, BEAT-BOND *si *VOMIT-BOND. *

4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.

5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crâsma lui Ion.

6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.

7. Obligatiunile *BEAU-BOND *si *BEAT-BOND* isi pierd 95% din valoare. *VOMIT-BOND* sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizându- se dupa o prabusire de 80%.

8. Furnizorii cârciumii lui Ion intâmpina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce
obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.

9. *Banca este salvata* de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.

10. *Fondurile necesare* acoperirii pierderilor sunt obtinute *prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool. *

Asa ca, oricat de jos ar cadea dolarul, aplecati-va dupa el.

De parca Romania nu are nevoie de atata apa pentru vremuri atat de secetoase, norul, decat sa lase apa in campurile fertile merge si o lasa deasupra Marii Negre.

Dupa cum zicea un mare politician Roman: „Romania a avut pe tot parcursul istoriei sale doar un singur vecin bun, Marea Neagra”.

Astfel, urmarind oarecum dezinteresat toata scena politica ajung foarte simplu la concluzia ilustrata in imaginea alaturata.

Democratia, dupa cum graia si Obama este cel mai bun sistem de organizare sociala inventat pana la ora actuala (zic de organizare si nu de control), astfel, dupa cum toata lumea poate observa din media, toti politicienii nu cauta sa faca sa mearga mai bine ci cauta sa ia pozitia celui care acuza cel mai mult, celui care arunca cel mai multe acuzatii, fondate, nefondate. Asadar, exista prestigiul castigat si prestigiul mosternit, acesti idioti care conduc tara intr-un sistem democratic nu fac decat sa isi taie singuri cracile de sub picioare, astfel, dupa cum Mîşkin (Lev) a lui Dostoievski isi face uneori aparitia neasteptat, astfel fac si idiotii nostrii doar ca, in linii mult mai vulgare si „culte”.

Asadar, sistemul democratic, dupa cum se vede nu prea mai merge, scartie, oarecum, totusi, mai bine decat alte sisteme de organizare sociale (fascism, nazism) rezista oarecum timpului si nu permite umanitatii exterminarea in numar asa de mare si in timp asa de scurt a unor culturi care nu se dedau cu ideologia democratica.

Tot timpul imi pun intrebarea si ma mir, oare cum se poate, in anul 2010 ca lumea sa mai creada ca „lupta” pentru libertate a Americanilor si aliatilor pornita pe data de 11 Septembrie 2001 este o lupta condusa din purul simt al democratiei si libertatii.

Asadar, oare este atat de complex si greu de inteles ca, unele natii, popoare, culturi pur si simplu nu pot fi conduse dupa un sistem democratic? Chiar si Romania. Asadar, culturile dezvoltate in diferite feluri, mai ales teocratiile (TEOCRAȚÍE s. f. formă de guvernământ în care autoritatea, considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat cu o astfel de formă. (< fr. théocratie)) tind si chiar resping orice alta forma de organizare sociala.

Fiecare cultura are obiceiuri, traditii, ritualuri care nu pot fi acceptate de noul sistem de guvernare, asadar, cum se mai pot omora femeile infidele cu pietre in lumea musulmana in cazul unui sistem democratic? Cum isi poate omora sotul sotia infidela fara sa faca puscarie, este chiar respectat in comunitatea sa pentru un astfel de lucru? Asadar, cum mai poate Romanul savarsi ritualul de taierea porcului intr-o democratie? In gradina, pe ascuns, normal. Asadar, fie ne adaptam la un sistem de organizare social fie luptam impotriva lui, vezi Romania, vezi Irak, Afganistan.

Astfel, oricat ne credem de destepti si ne batem cu pumnul in piept pentru diferite reusite si bariere atinse, democratia, in sensul cel mai frumos si in succesele cele mai marete ale ei nu este altceva decat un mare esec din punct de vedere social. Nu ma frapez in comparatii cu alte sisteme de organizare sociale, raman doar la democratie.

Scenariul democratiei se pare ca ne joaca pe noi, scenariul isi joaca actorii si nu actorii joaca scenariul, o fraza atat de simpla si, totusi, atat de complicata pentru unii, pentru cei care conduc, pentru cei care au condus si pentru cei care o sa conduca. Din partea mea, cititorule, lupta pentru o mai buna organizare sociala, pentru un sistem de control social mult mai bine structurat si pus la punct, aceasta lupta nu isi are rostul. Fiecare are scenariul sau, microscenarii si macroscenarii exista peste tot, important este sa nu ma las jucat de ele ci sa le joc eu pe ele. Scenariul eu il fac, eu il modific si adaptez conform stimulilor, actiunile noastre sunt conditionate de consecintele comportamentului nostru, cu alte cuvinte, nu faci ceea ce faci pentru ca asa iti doresti tu, ci faci ceea ce faci drept consecinta a unui factor de mediu, un factor care se afla in scenariul tau, scenariu facut de tine.

Dar cine sunt eu cu 60.000-80.000 de vizitatori lunar sa ma erijez intr-un asemenea hal? :-)

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

[Eminescu - Scrisoarea III]

Daca tot suntem pe subiectul politici, democratie, capitalism, socialism, sisteme de organizare sociala, ideologii politice, etc..

Sa notam un fapt mare realizat de Tepes, a pus in fiecare localitate din tinuturile pe care le conducea, in centrul satului sau comunei cate o cupa mare de aur. Cupa era lasata in mijlocul satului tot timpul, nesupravegheata, zile, ani la randul fara ca nimeni sa o fure. Eh, mai indraznea cate unul sa isi toarne ceva bautura si sa bea din ea dar nu avea curajul sa o fure, cred ca stim cu totii de ce…

Un documentar destul de scurt despre Vlad Tepes, in engleza…

Il gasiti aici: http://documentaryheaven.com/vlad-the-impaler/

Daca comunismul nu e bun, fascismul si nazismul s-au dovedit din nou sisteme de organizare sociala prost alcatuite, nu doar in esenta lor ci si prin conducatorii lor, ideologiile conducatorilor, diferite de multe ori de doctrina curentului politic pot fi cele care au stricat intr-un final dezvoltarea armonioasa a modelului de organizare sociala.

Astazi, majoritatea tarilor dezvoltate sunt organizate dupa sistemul capitalist, democratic intr-un fel, oricum, aici incape o mare discutie despre ce si cum e democratia in pura ei natura, daca exista asa ceva. Capitalismul, pe de alta parte, orbeste oarecum organizarea sociala democratica prin oferirea unor privilegii speciale companiilor si grupurilor industriale care conduc oarecum tara in locul guvernului. Astfel, se ajung la mari tensiuni sociale pentru aceste favoritisme oferite de guvern grupurilor si oligopolurilor industriale.

O noua ideologie de organizare sociala apare asa, timid pana acum, ea se cheama comunitarianism, este o forma de organizare sociala relativ noua care se bazeaza in marea ei parte pe individ si pe relatiile sale intr-o comunitate, nu este opus sistemului democratic si nici celui socialist, asadar, avem o cale de mijloc intre comunism si democratie. Sa nu confundam aici ideologiile capitaliste cu cele democratice care sunt chiar opuse in unele parti.

Asadar, aceasta discutie o deschid in urma evenimentelor din Canada, Toronto mai bine zis. G-20, intalnirea celor mai puternici 20 de guvernatori din cele mai puternice 19 state plus Uniunea Europeana.

Ce pot spune aici, se vede doar cum functioneaza un sistem capitalist/democratic, cum le place Americanilor sa ii spuna desi nu e deloc asa, e doar capitalist. Daca vrem sa intelegem ce si cum functioneaza un astfel de sistem ce se vrea democratic ne uitam putin in Toronto, de cateva zile sunt manifestatii si arestari pe strazi, masini incendiate si gaze lacrimogene.

Astfel, dreptul la protest, dreptul la libera circulatie, dreptul la replica, dreptul la libertatea de exprimare, toate au fost suspendate in acest oras. Parca nu ar exista trei puteri in stat (executiv, legislativ si judecatoresc) de care se pot folosi cetatenii pentru a sustine drepturile si obligatiile ce le avem fiecare prin constitutia tarilor asa-zise democratice.

Ma tot intreb cum se poate intampla asa ceva intr-o tara capitalista care striga cu trambite si tobe ca e democratica? Nu toti cetatenii ar trebui sa fie egali? Ma rog, legea este interpretabila de cand a fost, favoruri si exceptii au fost tot timpul dar, exista totusi o limita in toate.

In antichitate, un general roman a facut pace intr-o regiune a frantei omorand toti locuitorii tinutului respectiv. Asadar, in legatura cu aceste sisteme de organizare sociale bolnave, cancerigene, pana acum, ce omenirea a putut da mai bun a fost sistemul democratic.

In mai toate sistemele de organizare sociala se recurgea la patricid, vezi situatia romaniei, rusiei, Europei de Est in marea ei parte.

Asadar, domnilor conducatori, deputati, smecheri cu legitimatie si pasaport diplomatic. Sunteti alesi acolo pentru a reprezenta interesele noastre, ale multimii, ale societatii. Sunteti acolo pentru a mijlocii intre executiv, legislativ si judecatori pentru a respecta constitutia, acel act pe care voi nu il cunoasteti, acel act in care stau scrise toate drepturile si obligatiile noastre, obligatii si drepturi pe care le aveti si voi, deasemenea. Astfel, credeti ca daca ati ajuns intr-o astfel de pozitie, erijati din proprie cenusa, un model de Raskolnikov modern, va puteti trata societatea cu astfel de comportamente? Puteti aresta, obliga si ucide in drumul mare? Puteti sa va justificati astfel toate nelegiuirile si toate incalcarile constitutionale ascunsi in spatele unor astfel de legitimatii?

In sfarsit avem un clip de calitate in legatura cu ceea ce s-a intamplat acum cateva saptamani…

Am gasit un documentar interesant despre lorzii drogurilor, de aceasta data, cei Mexicani, am mai scris despre droguri si noile modalitati de transport cu submarinele cartelelor Columbiene, astazi putem studia piata Mexicana.

O piata a drogurilor in care sunt asasinati anual peste 6000 de oameni, intr-o simpla zi de reportaj in orasul de la granita cu USA, Juarez, 12 persoane au fost ucise prin impuscare printre care si un politist.

Interesant si patrunzator modul de viata al locuitorilor Mexicului. Daca ar fi sa spunem, foarte pe scurt, cu siguranta toate autoritatile si conducerea politica si militara din Mexic este implicata in astfel de operatiuni. Coruptia ajunsa la niste nivele critice probabil se confunda intre ei, ma rog, mexicani…

Au venit vremuri in care individul are uneori nevoie mai mult decat orice sa creada in ceva, in cineva, in cineva care il poate salva, care ii promite o alta viata, o viata fara suferinta, o viata eterna fara suferinta si durere. Acel individ patruns pana in abisul inconstientului sau de aceasta nevoie de protectie, de justificare a propriilor handicapuri, de alinare si putere isi proiecteaza toata viata inspre aceasta entitate, aceasta entitate pe care o cunoastem sub numele de Dumnezeu.

Aceasta entitate este izvorul tuturor placerilor si neplacerilor, mizeriei si curateniei de pe acest pamant, frumosului si uratului, fiecare poate afla justificare in EL, pentru uratenie, pentru incapacitatea satisfacerii anumitor nevoi personale, pentru suferinta, aceasta entitate este “copacul” inspre care tind toti credinciosii, copacul pe care se poate da vina, care poate salva si care poate “mantui”, cu alte cuvinte, care poate “sterge” toate nedreptatile care au fost facute, dupa cum bine stim, tot din cauza “pacatelor” savarsite de individ, pacate pedepsite acum de EL pentru nerespectarea legilor acestei entitati, aceasta entitate pe care o putem numi si Tatal Primordial.

Cea mai buna cale de a invinge ratiunea este emotia, aplicand stimuli emotionali asupra maselor conduse de o entiate invizibila, entitatea tinde si chiar cere promisiuni irationale incredibile, o viata eterna, 72 de fecioare virgine. S-au inventat povesti si mituri cu si despre viata de apoi promisa de aceasta entitate, s-au realizat armate si s-au omorat intre ei pentru aceste ideologii diferite, pentru aceste entitati diferite, s-au otravit, aruncat de pe stanci, si-au dat foc, s-au impuscat, duelat si tras in teapa oameni pentru astfel de credinte irationale.

Daca individul prezinta aceasta tendinta incontrolabila spre o entitate asupra careia poate proiecta propriile sale incapacitati interioare si frustrari oare ne putem frapa noi spre distrugerea ei? In lipsa ei individul tinde sa devina incapabil de o “viata normala”, pe cine mai da el vina? Cine il mai salveaza? Cine ii mai ofera putere si sfaturi?

Nu putini au fost cei care au oferit aceasta explicatie, nu putini au fost aceia care au incercat sa ofere omenirii o explicatie rationala si logica a povestirilor, miturilor si doctrinelor religioase. Acesti militanti ai ratiunii nu au inteles masele, isteria care s-ar realiza in urma constientizarii acestor idei rationale si logice, idei care nu fac altceva decat sa demonstreze imposibilitatea existentei unor astfel de mituri si doctrine religioase.

Astfel, daca individul acela umbland in cautarea copacului vietii, in cautarea apei mantuirii prin botez inca mai crede ca universul a fost facut special pentru el, planetele, galaxiile, natura si super novele sunt puse acolo doar pentru el, trebuie sa fie extrem de important, acel individ trebuie sa aiba o “menire”, un scop mai mare decat acela trait de el in mizeria lumii acesteia, lume care nu reprezinta pentru el decat o etapa pregatitoare inspre viata de apoi, inspre “adevarata” viata promisa in doctrinele religiilor mondiale.

Astfel, cum ne putem erija intr-o pozitie superioara? Realizand un scop in jurul nostru, un scop maret, un scop care nici macar nu este al nostru, un scop legendar, un scop eroic prin experimentarea caruia nu facem decat sa forjam sabia dreptatii si sa ne indreptam cu constiinta curata spre o viata eterna alaturi de “Tatal Primordial”.

——–

Astfel, am spus povestea pe scurt, pe intelesul publicului larg, ma frapez in continuare spre a oferi o explicatie extrem de complexa al mecanismelor psihice implicate in procesul credintei in entitati supranaturale, in conducatori vazuti sau nevazuti, in psihologia multimilor conduse de o idee.

O sa folosesc uneltele psihanalizei pentru analiza proceselor psihice implicate in procesul credintei, la final, o sa public pentru prima data intrepretarea psihanalitica a primei parti a rugaciunii “Inger ingerasul meu”.

Datorita termenilor tehnici folositi in aceasta analiza indrum incepatorii spre alte articole de pe blog, articole in care am discutat despre termenii psihanalizei.

Incep prin schematizarea aparatului psihic.

Schema aparatului psihic

Click pe imagine pentru marire.

Asadar, in termeni tehnici psihanalitici, pentru cei care cunosc aceasta schema si procesele implicate intre cele trei mari instante ale psihicului (Inconstient – EU – Idealul EUlui) explicatia si rezultatul sunt cunoscute, totusi, sa ofer o mica explicatie si interpretare in religie a schemei prezentate mai sus.

O sa incerc sa realizez o mica lista care cuprinde in mare parte felul in care aparatul psihic se apara prin religie.

1. EU-l intra intr-o psihonevroza, cu alte cuvinte, un conflict intre pulsiunile Inconstientului, legile Idealului EUlui si incapacitatea EUlui de a satisface tensiunea libidinala (tensiune – neplacere, detensiune – placere, factori economici), conflict ce are loc si in raport de realitate – subiect/obiect, cu alte cuvinte, interior/exterior.

2. Printr-un proces psihic specific EUl ajunge sa “amane” satisfacerea pulsiunilor in unele cazuri spre o rasplata mare la final (viata de apoi in care Incosntientul este total satisfacut, fericirea din viata de apoi, fericire-> satisfacere libidinala, detensiune); in alte cazuri, EUl intra intr-o nevroza paranoica sau obsesionala ca mecanism de aparare (vezi rugaciunile si viziunile paranoice despre viata de apoi promisa prin stimuli exteriori).

3. Faptul ca EUl s-a nascut “pacatos” nu face decat sa ofere din start justificarea si infantilitatea unui EU cuprins de “credinta” pentru a satisface libidoul.

4. In momentul in care EUl propriu este convins de “inteligenta” suprema a dogmelor religioase, Idealul EUlui interior devine exterior, astfel, prin acest proces puterea de pedeapsa si rasplata se transfera inspre entitatea exterioara reprezentata de mediu exterior (preoti, doctrinele din “cartile sfinte”).

5. In momentul in care are loc procesul de Idealizare si Identificare cu idealul oferit de legendele si miturile care circula prin religie, individul suporta mult mai usor si poate masca mult mai bine incapacitatea sa de a satisface libidoul, astfel, se cunoaste foarte bine faptul ca, in psihologia maselor, spiritul gregar ofera justificarea utilizarii unei forte imense, o forta unificata a multimii implicate intr-un proces cu exteriorul, astfel, multimea prezinta o serie de capacitati de distrugere incredibile prin insumarea puterilor indivizilor aflati in multime si capabilitatea lor de a indeparta aproape orice obstacol ce le sta in calea satisfacerii; faptul ca indivizii pot suporta impreuna repercursiunile ce pot avea loc in urma esecului lor le ofera o stare de invincibilitate efemera.

6. Libidoul se sublima inspre urmarea stricta a unor legi oferite de un Ideal al EUlui exterior, legi care, provenite de la o fiinta Idealizata si un Identificator in acelasi rand pot fi extrem de fantasmagorice, astfel indeplinind toate cerintele enumerate de Gustave la Bon in celebra sa lucrare — Psihologia Multimilor –.

7. Orice incapacitate a EUlui de satisfacere a tensiunii libidinale poate fi pusa, dupa cum am mai spus in spatele acestei entitati exterioare; astfel, prin aceasta “smecherie” se evita conflictul ce ar putea izbucni intre Idealul EUlui interior si EUl propriu, acest proces este minimalizat la maxim prin justificarea care se ofera Idealului EUlui interior care este oarecum paralizat de impresionanta Idealiare si perfectiunea Idealului exterior ales.

Astfel, incursiunea mea intr-ale religiei, pe scurt, am sa inchei prin prezentarea in premiera a intrerpretarii psihanalitice in termeni destul de accesibili a rugaciunii “Inger ingerasul meu”.

to be continued

De cand cu Nazismul, evreii au fost decimati la greu, asadar, Wittgensteini si Rotschilzii si-au investit inainte de razboi banii in America, se explica de ce America este plina de evrei cu bani, au plecat toti “cumparandu-si” biletul spre “lumea cea noua” cu bani grei sa scape din fata Gestapo-ului.

Astfel, toate aceste frustrari de neputinta rezolvarii unor conflicte cu mediul, acest “popor ales” recunoscut prin circumcizie si prin faptul ca nu recunosc “uciderea” Mantuitorului, haha :)).

Asadar, dupa Razboi (1945), America fiind doldora de evrei plecati pe si cu bani grei din Europa inainte de razboi, prin 1938-1940 ultimele valuri, au facut din Israel un “frate mai mic” al Americii si pompeaza lunar bani publici Americani in economia Israeliana, a “poporului ales”.

Ajunge Israelul sa isi faca un serviciu secret MOSSAD, o copie a CIA-ului, MI-5-ului si KGB-ului, astfel, aceasta agentie se vrea a urmarii antisemitii (cei care sunt anti evrei, politici anti evreiesti) si a extermina acest tip de oameni, anti evrei.

Ultima prostioara a fortelor armate Israeliene dateaza de cateva ore, se pare ca Israelul fiind intr-o frustrare maxima la ora actuala fata de Palestina, pamantul “ales”, a deschis focul asupra unui convoi de provizii in apele internationale, provizii destinate refugiatilor din Palestina.

Faza tare care e, pe langa cei noua morti, nava cu provizii are la bord si o serie de diplomati, castigatori ai premiului nobel, celebritati s.a.m.d.. Ce sa zic, bravos, va sta bine si acum se vede frustrarea interioara a poporului “ales”.

Nu stiu cum au scapat institutiile noastre administrative de sobolani, in schimb, la Casa Alba se pare ca problemele cu ei sunt tot mai mari (de-ar fi numai asta). Astfel, dupa cum puteti vedea in clipul de mai jos, inainte de inceperea unei conferinte de presa, un exemplar de sobolan negru (Rattus rattus – specie de sobolan geniul Rattus apartinand subfamiliei Murinae) a defilat prin fata pupitrului Presedintelui Barack Obama. Dezorientata, rozatoarea a facut cale intoarsa de la traseul primar facand un ocol mic in drumul sau spre tinta. (A se nota, sobolanul din imaginea alaturata nu reprezinta exemplarul surprins la Casa Alba)