Filme – Stiri – Muzica – Internet – Politica – Documentare – WEB2.0 – Subtitrari – Romanian Blog

Ieri, 31 August, 2010, Barack Hussein Obama foloseste Biroul Oval pentru a oferi lumii o declaratie istorica: Sfarsitul ocupatiei Americane in Irak.

Astfel, imi pun multe intrebari, cheltuie oare Americanii atatia bani doar pentru a “elibera” un popor de dictatura? De ce nu elibereaza Republica Populara a Coreei de Nord? Cuba? Liberia? Nu au petrol?

Se cunoaste de mult timp faptul ca, armata Irakiana este de partea insurgentilor iar, alcatuind trupe comune cu US Army si USMC, soldatii Americani trebuia sa perchezitioneze soldatii Irakieni pentru a confisca telefoanele mobile deoarece Irakienii sunau grupurile de insurgenti care plateau mai bine si ofereau pozitia unde se afla pentru a fi atacati.

Se cunoaste, se vede, se stie ca Irak, atat din punct de vedere politic cat si din punct de vedere militar este instabil, asadar, in luna Iulie 2009 cand americanii au hotarat sa intre in taberele lor si sa instruiasca armata Irakiana in taberele proprii pentru a preda stafeta nu au facut altceva decat sa semneze certificatul de faliment si deces al tarii.

Astfel, daca sapam mai adanc, de unde a plecat toata operatiunea? Freedom Act? 2001, Noiembrie, George W. Bush? WTC, 11 Septembrie 2001? Iraq Freedom? Cum au ajuns astia in Irak din Afganistan unde, se spune, se ascunde Ben Laden?

Toate astea sunt prea, mult prea fantastice pentru a fi crezute dar, avem ce face?

Declaratia lui Obama:

Tin firul intins pentru cronica La Traviata, lucrurile sunt extrem de complicate, cele trei acte pe muzica lui Verdi adaptate la romanul lui Alexandre Dumas-fiul – Dama cu camelii, sunt extrem de diferite, daca in actul I Violetta Valeria il intalneste pe Antonio, atractia isi joaca rolul, urmeaza in actul urmator sa il paraseasca pe baronul ei care ii era si protector.

Violetta se muta cu Antonio la periferia Parisului intr-o casa inchiriata, Violetta plateste toate cele pe acolo, isi vinde chiar si trasura si caii. Antonio afla acestea, pleaca la Paris sa rezolve cumva treburile financiare, intre timp apare tatal lui Antonio care ii cere Violettei sa il paraseasca pentru totdeauna folosind o serie de artificii psihologice.

Violetta il lasa pe Antonio si, dupa cum bine intuiti se intoarce la baron.

Actul se continua cu intalnirea dintre Antonio si, acum, noul cuplu Violetta si baronul la o petrecere in Paris. Antonio castiga bani la jocurile de noroc desfasurate la petrecere, il provoaca pe baron la duel si ii arunca banii Violettei.

Asta cu impresia gresita, fiind prost informat precum ca, Violetta a platit cheltuielile casei in care statea cu el din banii baronului.

Actul trei si ultimul incepe cu Violetta lipsita de toate puterile, aflata pe moarte cere iertare, chiar o cumpara de la saraci. Viata i se stinge usor, intr-un final ajunge si Antonio impreuna cu tatal sau, doctorul ii mai da sperante de viata dar, toate sunt in van.

Dupa o discutie intre Violetta Valeria si Antonio, Violetta incearca din toate puterile sa se mentina in viata, vrea sa isi continue acum viata alaturi de Antonio, acum intors la ea, ii marturiseste iubirea, Antonio intelege cat de mult sa sacrificat Violetta pentru el.

Antonio planuieste sa plece impreuna cu Violetta in calatorie, sa se vindece, sa isi revina in puteri.

Finalul in cronica.

Sunt convins ca, in functie de cunostintele mele din Dostoievski, Freud, Adler, psihanaliza in general si literatura Universala, toata aceasta literatura Universala, bineinteles trecuta prin filtrul psihanalizei, D.H. Lawrence, Charles Dickens, Gogol si chiar Turghiev o sa joace un rol important in desenarea cronicii, culoarea o capata din literatura iar liniile trasate de psihanaliza.

Alaturi de interpretarea psihanalitica a unei manele, La Traviata o sa fie cea mai ampla si complexa lucrare la care am lucrat.

Totusi, in lunile urmatoare am in gand sa fac astfel de cronici la mai multe carti citite recent – F.M. Dostoievsky – Idiotul, Demonii, Adolescentul, Jurnal de scriitor, Umiliti si obiditi, Crima si pedeapsa, Insemnari din subterana si alte microromane, Gradiva – Wilhelm Jensen, Goethe – Suferintele tanarului Werther, N. Gogol – Insemnarile unui nebun. Nasul. Mantaua. V. Hugo – Mizerabilii, D.H. Lawrence – Fii si indragostiti, Charles Dickens – Marile sperante.

Trebuie sa termin Dama cu camelii si ma apuc de actul I, relatarea interactiunilor dintre personaje, descrierea tiparelor psihologice ale personajelor si tipurile lor comportamentale, din care se afla o serie de detalii importante din biografia personajelor. Asta pentru ca, scuturati de cenusa ce se afla pe ei, actorii principali se pot descifra mult mai usor.

Extrem de concentrata piesa, adevarata ca tot timpul, de la preludiul invitatilor pana la moartea Violettei,  La Traviata impresioneaza prin trairile extrem de puternice ale personajelor principale.

Ambivalenta Violettei in alegerea unui sot… intre un barbat in varsta (un substitut al tatalui, actualul ei iubit, Baronul Douphol) sau… fericirea langa un tanar aristocrat (Alfredo Germont), controversele cu tatal lui Alfredo, boala Violettei, incredibila tensiune sociala a vremii respective, concurenta sociala, ipocrizia, mai ales a doamnelor… totul face din La Traviata un spectacol incredibil.

Pe muzica lui Verdi, La Traviata, adaptarea pentru scena a celebrului roman frantuzesc  La Dame aux camélias scris de Alexandre Dumas primeste o incredibila putere care o proiecteaza asupra publicului.

Nimic nu se compara cu prezenta intr-o sala de opera la aceasta piesa, totusi, pentru nerabdatori sau comozi, exista si cateva versiuni video ale piesei, o adaptare, un fel de film si o inregistrare cu Angela Gheorghiu in rolul Violettei Valéry.

Le gasiti aici si aici.

Ascultati doar preludiul invitatilor, inceputul piesei…

Se da la o interpretare psihanalitica a personajelor, mai ales a Violettei, Alfredo, Douphol si Giorgio Germont.

O sa contemplez indelung si o sa revin cu cele peste, probabil 50 de pagini de analiza… :)

Pentru inceput, ma pun sa citesc La Dame aux camelias…

In toata splendoarea lor, popoarele, nu au reusit nicicand sa realizeze o societate organizata si condusa de ratiune, notiunile de bine si de rau ale ratiunii sunt extrem de brutale si ambigue de multe ori, astfel, binele si raul in conceptia ratiunii si in conceptia emotionala, a religiei, nu de putine ori sunt, puse fata in fata, doua poluri opuse.

Astfel, aceste detalii privind necesitatile psihologice ale popoarelor ne ajuta, oarecum, in mare masura sa trasam o linie intre ratiune si stimul emotional, intre binele si raul denaturat de stimulii emotionali si binele si raul rece oferit de ratiune, asadar, in functie de conceptia pe care o alegem pentru inlaturarea incertitudinilor aparute in principiul realitatii putem realiza doua versiuni ale realitatii, una emotionala, spirituala, religioasa si alta rationala si rece.

Nu de putine ori se intampla ca, oamenii spirituali sa proiecteze mecanisme de functionare rationale in exterior, astfel, ambiguitatea si recompensa jocului creste vazand cu ochii pentru un personaj aflat in tabara ratiunii.

Or, daca aplicam principiul ratiunii in travaliul psihic al popoarelor de inlaturare a incertidudinii, acest concept, care, la fel ca timpul nu este nici un obiect si nici un lucru, asadar, un concept perceput in felul sau de fiecare personaj, de fiecare obiect aflat in principiul realitatii ajungem la o serie de rezultate rationale, din punct de vedere emotional, brutale, nu de putine ori, cel mai bine, ar fi sa luam un exemplu simplu, sa utilizam cele doua principii, rational si emotional si sa tragem concluziile.

Ca o mica completare, sarim in acest articol peste explicarea constiintei, vietii, binelui si raului, a timpului si spatiului, concepte care nu ne permit explicarea lor in acest concept al spatiului virtual, astazi…

In exemplul nostru am hotarat sa folosesc un scenariu clasic. Toti pentru unul sau unul pentru toti, sacrificiul unei singure persoane sau a unei minoritati pentru binele general.

Aflata intr-o comunitate de cateva mii de persoane, o individa se dovedeste a fi atinsa de o boala extrem de contagioasa, o boala mortala care, neavand tratament, ajunge ca, in doar cateva saptamani sa contagieze tot orasul iar in doar cateva luni, in urma infectiei sa omoara toate persoanele comunitatii respective.

Asadar, avem doua unelte: 1. ratiunea si 2. stimuli emotionali, religia. Daca, sa zicem, aplicam stimuli emotionali, binele si raul in conceptia religiei ajungem intr-un final sa murim toti, de ce? Prin simplul fapt al respectarii perceptelor transmise de religie, a binelui si a raului prin porunci, una dintre porunci, daca nu ma insel, ofera o directiva simpla: Sa nu omori!

Astfel, persoana respectiva nu trebuie omorata si ingropata undeva adanc in pamant pentru protectia celor cateva mii de persoane aflate, bine si sanatoase in comunitatea respectiva.

Ajungem astfel sa ne incurcam in “stiinta” religiei singuri si sa ne gasim prapadirea. Sigur, exista alte metode, de trimitere in pustiu a persoanei infectate, de alte si alte metode care, la randul lor nu fac altceva decat sa incalce alte percepte ale binelui si raului prescrise oamenilor de religie, astfel, probabil incalcarea unor percepte mai “mici”, daca exista asa ceva, duce la o domolire din punct de vedere al “pedepsei” finale si a “vietii” de apoi propovaduite de biserica, de religie.

Asadar, folosind metoda 2, ajungem la prapad toti doar de dragul de a respecta niste legi, porunci morale oferite in varful unui munte pe niste tablite de piatra.

Folosind metoda ratiunii, cred, dupa cum si sper, ca putem ajungem singuri la o decizie (asta in cazul in care nu am cititori lipsiti de ratiune, dupa cum si sper).

Dupa cum se poate constata, nu esti fericit sau bine in viata decat daca stii asta, dupa cum ati experimentat pe propriile voastre constiinte, viata, in abisul ei de intrebari fara raspunsuri nu este usoara, este plina de suferinte si dureri, de framantari si travaliu, de intuneric si rece, asadar, este foarte usor sa cazi in plasa emotionala a unei vieti de “apoi” plina de tot ceea ce nu avem aici, plina de tot ceea ce ne lipseste noua pe “aceasta” lume. Asadar, aflati voi ca oamenii se hranesc din suferinta si durere, din framantari si intrebari fara raspuns, din intuneric si rece, asadar, ce argumente am la aceasta intrebare? Pai e simplu, daca, dupa ce murim totul este asa de “frumos”, acest frumos imaginat in conceptia biblica a oricarei religii a lumii, acest “alta” lume in care noi o sa “patrundem” cand Thanatos castiga lupta cu Eros, daca e asa de frumos si “Dumnezeu” le iarta si intelege pe toate intr-un final, de ce sa mai suferim si sa ne tavalim in suferinta pe aceasta lume cand putem pune capat tuturor suferintelor si durerilor prin acel liber arbitru care se cheama sinucidere?

Si oamenilor care merg in rai le e frica sa moara!

Or, aceasta solutie incalca la randul ei o serie de concepte, daca nu pe toate ale religiei, concepte asupra binelui si raului, asupra vietii de apoi si a tot ceea ce o sa ti se intample in aceasta viata, pai, daca stii binele conform bibliei sau cartilor sfinte oferite de atatea mii si mii de culte si religii, secte si organizatii care nu fac altceva decat sa ofere o versiune a unei povesti clasice, o poveste in care omul, intr-atat de incapabil si de murdar pe aceasta lume are nevoie de o salvare, salvare care vine din partea lor, a cultului, a sectei sau a religiei, daca stii binele conform acestor organizatii e foarte simplu, iei o foaie de hartie, un creion si iti faci calculul, unde ajungi? In rai sau iad? E atat de simplu, ai poruncile in fata, calculezi pe care dintre ele le-ai incalcat si pe care nu, de cate ori ai incalcat unele, etc..

Oarecum ciudat e faptul ca, religia, cel putin crestinismul interzice sinuciderea, nici macar nu ofera “un ultim” salut celui plecand dintre noi prin introducerea sa in biserica, asadar, un om care se sinucide capata, deindata, stigma bisericii, nu este petrecut de preot, nu primeste binecuvantarile care, pe post de bilete de trecere inspre viata de apoi trebuie sa le prezinte pe la cine stie cate ghisee sau punti de trecere in “lumea” cealalta. Ca un pol opus, exista alte religii care rasplatesc sinucirerea ca un sacrificiu pentru binele general, binele general in conceptia religiei inseamna contagierea la nivel cat mai mare a ideilor si dogmelor sale.

Asadar, sa nu ma las dus in stanca de valul ratiunii aici, astfel, cei cativa zeci de mii de preoti trimisi ai lui Dumnezeu, intermediari, oameni care ne propovaduiesc atatea invataminte si percepte care nu fac altceva decat sa ne margineasca si sa sublime ratiunea, si asa, aflata in epoca bronzului a naturii umane ar face foarte bine sa ia o foaie de hartie si sa calculeze fiecaruia, daca nu exact, macar in procente, statistic sansele ca sa ajunga in rai sau iad, dar, aceasta atingere a celor doua conceptii despre bine si rau, ratiune vs. Religie iarasi nu da bine, de ce? Prin simplul fapt ca, religia ofera tot timpul alte si alte sanse prin proiectia in realitate a “greumantului” constiintei prin ritualul spovedaniei, astfel, daca ai spus ce rau ai facut, Dumnezeu e posibil sa te ierte…, aici as putea reveni din nou la problema sinuciderii si suferintei, deliciu al naturii umane dar, hotarasc sa pun punct acestui articol aici pentru ca, oarecum, incepe sa ma ia valul prea tare si nu stiu cat de bine sunt gustate astfel de opinii, de proiectii in exterior ale constiintei mele, de fapt, nici nu ma intereseaza, o fac pentru mine…

Count views la imagini, php, mysql si .htaccess.

Problema: cum contorizez accesarile directe la o imagine fie ea jpg, gif sau png?

Uneori, din comoditate sau frica de acuzatii spam, userii posteaza linkul direct spre imagine, exista posibilitatea sa interzici hotlinkurile spre imagini dar, nu ar fi prea etic si nici profesional.

Asadar, trebuie sa existe (daca nu, sa gasim) o solutie pentru contorizarea intr-o baza de date mysql a accesarilor unei imagini via direct link.

Asadar, ne trebuie cateva elemente: 1. drepturi de scriere .htaccess 2. director imagini si cale spre imagini 3. un fisier php (aici se intelege tot sistemul LAMP – LinuxApacheMysqlPhp)

Pasii sunt urmatorii:

1. Editam .htaccess si adaugam:

RewriteRule ^([A-Za-z0-9\_]+).jpg?$ y.php [L] [T=application/x-httpd-php]

Unde y.php reprezinta fisierul care distribuie in locul caii normale a imaginii imaginea ascunsa prin .htaccess

2. y.php

<?php

$path = $_SERVER['REQUEST_URI'];
$file = basename($path);
$code = basename($path, “.jpg”);
if(strlen($code) > 2)
{
include_once(“_connect.php”);
$result = mysql_query(“UPDATE tabel SET

views=views+1 WHERE code=’$code’”) or die (mysql_error());
}
// counter end
// header start
header( “Content-Type: image/jpeg” );
// Show image

$filz       = “imagini/”.$file;
$image = ImageCreateFromJPEG( $filz );
ImageJPEG( $image );
imagedestroy($image);
// Done!
?>

Asadar, avem modificarea .htaccess, y.php, fisierul care distribuie imaginile via .htaccess

y.php nu face altceva decat sa ofere o imagine simpla (header) care poate fi distribuita peste tot pe internet

si care poate fi contorizata via Mysql.

Asadar, cunoasterea unui SQL, QUERY Mysql si altele este implicita in rezolvarea acestei probleme.

Sa exemplificam.

Avem http://adresa.com/imagini/bla.jpg

Avem fisierul y.php si modificarile .htaccess

Putem vedea imaginea acum in doua parti

1. http://adresa.com/imagini/bla.jpg

2. http://adresa.com/bla.jpg

Asadar, accesarea primului link nu contorizeaza imaginea, accesarea linkului #2 contorizeaza imaginea, imaginile pot fi afisate in felul urmator pentru contorizare: <img src=”http://adresa.com/bla.jpg” />, astfel, contorul merge non-stop la fiecare accesare, a nu se uita comentarea oricarui alt contor aflat pe pagina care desfasura contorizarea pana la ora respectiva.

Astfel, acest trick te poate ajuta sa vezi cati si unde se vede imaginea ta, daca este postata pe un forum, facebook sau oriunde, avem contorizare si tot ce ne trebuie.

Bineinteles, in functie de imaginatia fiecaruia se pot aduna o serie de informatii despre raspandirea imaginii pe intenet dar, acela este alt post. :-)

Mai scrisesem despre UI-uri (User Interface) acum ceva vreme dar, de ceva timp Gandul.info si Adevarul.ro, doua publicatii online respectabile pe care le urmaresc destul de des frapeaza prin lipsa lor de imaginatie cand vine vorba despre prezentarea informatiilor.

Astfel, merita sa le dau o lectie gratuita in acest moment.

1. Ati luat nota 4 la PR (Public Relations) – nu stiu ce sau daca folosesc vreo firma de PR aceste doua ziare online dar, daca au platit asa ceva trebuie sa mearga sa le ceara banii inapoi, daca nu au platit, au copiat, si mai rau, altfel, au copiat doar ei si nu firma de PR.

Toti specialistii relationisti cunosc faptul ca, in functie de cultura, de civilizatie si popor, fiecare citeste in felul sau, americanii citesc afisele de sus in jos, europenii in forma de Z, in orient, de la dreapta la stanga in marea parte, la Rusi altfel, asadar, dom’le, cum sa te pui sa copiezi o interfata realizata special pentru un public american si sa o oferi publicului roman? E ca si cum ai vrea sa ne impui la toti ceva ce, psihologic nu se potriveste.

2. Ati luat nota 4 la creativitate – de ce? Ati copiat interfetele marilor publicatii online straine.

Asadar, va recomand o sesiune de brainstorming si un redesign al interfetei. Nu ajunge doar sa pui rosu in loc de verde si albastru in loc de negru si, uite, avem si noi ziar online si facem reclama la banci, scoate bani si asa mai trece un an si tot smecheri suntem, sac?!

E chiar atat de greu sa implementezi un Facebook Connect si Facebook Like pe site? WTF?

P.S. – Administatorilor de la Adevarul.ro – Ati uitat sa puneti un <title>(Continut titlu)</title> la pagina principala.

Foarte bine realizata aplicatia – http://www.vatican.va/various/cappelle/sistina_vr/index.html

Profesorul de psihologie de la Yale, Paul Bloom prezinta o introducere in linii mari asupra studiului mintii, un studiu extrem de profund, abisal si larg, astfel, restul lecturilor le gasiti in related la YouTube.

Daca esti interesat de Skinner, Freud, Maslow, Adler sau pur si simplu esti interesat de mintea umana, aceste cursuri o sa iti fie de mare folos.

Dupa cum se poate vedea in imaginea de mai jos, totul a plecat de la un status Facebook si o discutie purtata la o bere, asadar, de ce ne casatorim sau, altfel spus, de ce sa nu ne casatorim?

Aleg in solutionarea acestei probleme o serie de unelte, unelte care, folosite corect, o sa aduca o mare claritate in haosul comentariilor si mai ales in cel al mintilor implicate.

Asadar, o sa folosesc antropologia, sociologia, psihologia si psihanaliza pentru a incerca sa aduc un plus de intelegere a institutiei casatoriei. La final, bineinteles, imi rezerv dreptul sa arunc cateva rafale de sageti inspre cateva comentarii, folosind, bineinteles, psihanaliza…

[Edit: am ajuns, intr-un final la o editare non-tehnica, prozaica, hope you like it!]

Asadar, comentariile:

Asadar, sa incepem analiza…

Un proverb Finlandez ne spune “Iubirea este o floare care in urma casatoriei se transforma in fruct”, la fel conceptia unui copil, de cand vedem lumina zilei trecem prin fel si fel de institutii, primim acte si certificate de nastere, primim o identitate, nu o facem noi, pur si simplu o primim, ne introiectam aceea identitate, crestem alaturi de ea, traim cu ea, o modificam dupa bunul sau prostul nostru gust, ne casatorim cu ea, transmitem mai departe prin copii nostrii o parte din aceasta identitate, le oferim si lor o identiate, intr-un final, murim cu aceasta identiate. Traim impreuna, murim singuri. Din tot ce reiese din aceste comentarii putem trage o concluzie, desi putem parea extrem de subiectivi pentru ca nu folosim esantioane mai mari pentru statistica noastra, vedem, intradevar, cum, majoritatea oamenilor fie ca nu vor sa se casatoreasca si gasesc fel si fel de justificari impotriva, fie, dealtfel, ca se casatoresc din pur interes, din nevoia de salvare de ceea ce are, de ceea ce este.

Astfel, daca privim asa lucrurile, intr-un mod asa de bolnav (o sa demonstrez aceasta afirmatie mai tarziu), o sa ajungem intr-un final cu identitatea primita la nastere pe patul de moarte, batrani, singuri si insingurati, asadar, diferenta dintre singuratate si insingurare este 1. singuratatea o ai cand esti singur 2. insingurarea o ai cand esti in doi, alaturi de cineva si te simti singur; asadar, mult mai rea este insingurarea decat singuratatea. Comentatorii nostrii aleg, se pare singuratatea sau, relatiile efemere traind, oarecum intr-un timp in care tineretea le curge prin vene si nu se vad ajunsi la 55-60 de ani, o varsta la care, relatiile efemere, sexuale, atractia fizica si alte si alte nu mai sunt ca la 20-30 de ani ci sunt jos, foarte jos.

Se spune ca omul nu cauta placerea ci cauta sa evite neplacerea, asadar, aplicand aceasta vorba comentariilor noastre putem vedea cat de adevarata este, comentatorii nostrii nu cauta sa fie fericiti ci, dimpotriva, cauta motive si justificari sa evite nefericirea pierzand din ochi fericirea. Asadar, in viata nu trebuie sa asteptam sa treaca ploaia ci sa dansam in ploaie, cu alte cuvinte, dansul in ploaie reprezinta placerea de a trai, frumusestea vietii, noi, daca ne luam dupa majoritatea comentariilor, preferam sa asteptam sa treaca ploaia ca, intr-un final sa mergem prin viata lin si usor, fara sa fim stropiti de noroi si udati pana la piele. Aceste randuri confirma inca odata modul in care oamenii nu cauta placerea ci cauta sa evite neplacerea astfel, pierzand din ochi placerile nelimitate ale vietii. O vorba veche ne spune ca, problemele sunt tot ceea ce vedem atunci cand pierdem telul nostru din vedere, astfel, problemele si justificarile aduse de comentatorii nostrii nu sunt decat obstacolele pe care le vad in drumul lor spre un tel, un tel pe care, probabil (o sa analizam aceasta fraza mai tarziu prin hard-core psychoanalysis) le e frica sa il atinga sau, altfel, au fobii in legatura cu el, subiect pe care o sa il studiem prin prisma psihanalizei mai tarziu.

Tuturor ne place sa credem ca suntem unici, ca suntem magnifici, minunati, ca facem parte dintr-un plan maret, ca suntem mai mult decat o adunatura de atomi, ca suntem mai mult decat o masinarie prin care energia se multiplica si se transfera de la parinti la copil, ca suntem ceva sau mult mai mult decat aceasta metoda parsiva, acest vehicul pentru microorganisme de a-si duce mai departe codul genetic.

Am inventat religii, am scris mii de carti, am inventat filozofii, am inventat unelte care ne duc in spatiu, ne-am omorat intre noi atatia mii si mii de ani, ne-am otravit din dragoste, ne-am spanzurat din gelozie, ne-am inecat, ne-am aruncat de pe poduri si cladiri din cauza nefericirii in care traiam, ne-am dat foc si schilodit pentru ca nu puteam fi alaturi de persoana iubita, ne-am parasit familiile, vandut averile si ne-am lasat pamantul mama pentru a fi alaturi de persoana iubita. Si acum inca mai avem discutii despre casatorie si ne erijam in tot felul de pozitii marete din care exprimam fel si fel de pareri mai mult sau mai putin obiective sau obtinute in urma unor experiente sau trairi emotionale.

Observam din comentariile de mai sus ca nimeni nu afirma ca vrea sa fie fericit ci, dimpotriva, ne spune ca nu vrea sa fie nefericit, crezand ce cele doua se exclud una pe alta… exact ceea ce ziceam in textul de mai sus, asadar, daca luam asa lucrurile, dragii mei comentatori, ne prapadim si ajungem ori singuri, ori insingurati la o etate la care, acest tip de comentarii, opinii si pareri tind sa nu mai conteze. Cand timpul iti bate la usa, nu ai cum sa nu deschizi, nu ai cum sa nu constientizezi ca viata e limitata ca nu suntem decat niste fluturi care traiesc pentru o zi crezand ca e o eternitate.

Se spune ca, cei care au invatat istoria trebuie sa astepte si sa se uite la prostii care nu au invatat-o cum o repeta, astfel, tot ce facem noi acum si o sa facem in continuare sa mai facut si o sa se mai faca, nimic nu e nou sub soare, institutiile nu se schimba, isi schimba doar numele, casatoria a existat si exista de cand e viata pe acest pamant.

Traim in prezent si gandim in viitor, un viitor prea sumbru pentru iubire si trairi emotionale, un viitor prea negru, nici macar gri, ci negru. Viziunea, creativitatea si imaginatia este tot ce avem mai important in noi, sunt esenta, samanta care o plantam pentru a inventa viitorul, campurile fertile exista, suntem saraci in seminte si esente, le plantam ori uscate, ori bolnave ori nu le plantam deloc. Asta poate, din frica de esec, dupa cum am mai zis, oamenii nu cauta sa atinga placerea ci sa evite neplacere; astfel, oamenii nu cauta sa se ingrijeasca de plantele lor, sa le ude, sa le ingrijeasca pentru a putea creste mari, face flori, fructe si fertiliza solul ci cauta justificari de ce nu, de ce sa nu puna plante si de ce sa nu aiba o recolta.

Ajunsi odata la marginea ogorului, stau acolo si privesc in zare, scarpinandu-se in cap, pe sub palarie si gandindu-se, oare nu ar fi mai bine sa nu pun nimic anul asta? Poate la anul o sa fie alt ogor, mai multe ploi sau, poate imi gasesc un barbat cu un ogor ingrijit si fertil. Venind la el, eu, pesimistul satului, regret cu parere de rau ca nu mi-am pus ogorul meu si ma simt ca o sluga la stapan, ca un caine legat in lesa, primind doar cat am nevoie, neputand avea control asupra recoltei sau stapanului ei.

Atunci pot spune, imi fac eu ogorul meu, imi seaman recolta si o sa am ce recolta la anul dar, din nou, pierdem din ochi telul nostru proiectand energia pe cultivarea ogorului singuri. Viata, pentru marea majoritate a oamenilor nu se traieste intr-o singuratate sau insingurare ci alaturi de cineva, de cineva alaturi de care poti lucra ogorul tau, poti avea grija de recolta si culege fructele toamna. Dar, din nesiguranta cu care am plecat la inceput in plantarea ogorului ajungem sa nu mai avem incredere in acel cineva, in noi, in sinergia cuplului, nu credem ca putem realiza o recolta mai mare impreuna din nesiguranta proprie.

Va spun eu, doar unind puterile celor doi se poate ajunge la o recolta mai buna, mai buna ca a vecinilor si ca a tuturor, va dati seama, daca fiecare isi pune singur ogorul, altii se duc slugi la stapan si altii lucreaza intr-o nesiguranta incredibila ogorul… Cum ar arata un ogor lucrat de doi oameni care lucreaza intr-o perfecta sinergie? Minunat! Fertil! Bogat! Pe an cu an ce trece devine tot mai bogat si mai fertil, asta, ca rezultat al solului ce devine tot mai fertil si bogat datorita timpului si radacinilor ce prind acolo si, an de an, desi mor, imbogatesc solul si pregatesc un asternut mult mai calduros pentru semintele ce vor fi plantate. Astfel, se spune ca, pentru a fi fericit trebuie sa te indragostesti din nou si din nou de aceeasi persoana, pentru a rezista trebuie sa lucrezi impreuna cu ea ogorul, trebuie sa planifici recolta si sa imparti sarcinile, trebuie sa iti vezi de treaba ta si sa iti ajuti partenerul la treburile pe care nu le termina sau nu stie sa le faca cum trebuie.

Trebuie sa stai in soare, sa te trezesti cand rasare soarele, sa uzi ogorul, sa il ari, sa il sapi si sa culegi toamna recolta, trebuie sa faci asta zi de zi si an de an pentru a avea o recolta si a avea ce transmite mai departe copiilor si nepotilor tai, mandria ta, THIS SHIT! I made it! Vi-l las voua acum, eu sunt prea batran pentru porcariile astea, sunteti destul de pregatiti si dezvoltati incat sa aveti grija singuri de ogorul vostru, v-am lasat modelele de lucru, perioadele in care se seamana, uda, sapa, recolteaza si, cel mai important un pamant fertil, un pamant fertil in care voi, toti ati crescut si aveti un mediu sanatos in care va puteti dezvolta.

Sa nu credeti voi, copii mei ca am obtinut usor acest ogor, aceasta pozitie si acest nivel de fertilitate, aceste modele de lucru si unelte cu care l-am lucrat, nu, toate astea le-am facut eu, cu mana mea si cu nervii mei, din timpul meu.

Singur, dragii mei copii, nu as fi putut ajunge sa am acest ogor, singur, dragii mei, nu ati fi fost aici si nu as fi avut cui sa las ogorul, singur, dragii mei, va fi trebuit sa mergeti slugi la alte ogoare sa va castigati painea, singur, dragii mei, nu as fi ajuns acum, aici, singur, dragii mei copii nu as fi fost nimic, singur, dragii mei copii, nu as fi avut cui sa spun aceste vorbe, singur, dragii mei, nu as fi avut in fata cui sa ma mandresc cu acest ogor minunat…

Asadar, acest ogor, transmis din generatie in generatie, din tata in fiu, ajunge, daca este ingrijit si ocrotit cum trebuie, ajunge sa fie ceva, sa reprezinte ceva, mult dupa ce eu, care mi-am rupt mainile, mi-am intins nervii si mancat sanatatea cu acest ogor, mult dupa ce eu nu o sa mai fiu si o sa fiu doar tarana, mult dupa ce o sa mor eu, acesti copii ai mei, acesti urmasi ai mei, aceste prelungiri ale mele in viitor isi vor aduce aminte, isi vor aduce aminte ca aici a fost candva, cineva care a arat acest ogor care nu era nimic, erau doar niste spini si buruieni, a luat un nimic si a facut ceva din el, a facut ceva pentru ca eu, urmas al lui ce sunt sa am ceva, sa pot face ceva mai mult decat el, parintele meu care a inceput acest ogor acum generatii si generatii de oameni.

Mai mult, pentru ca eu, copil, urmas, fiu, barbat, pentru ca eu sa fiu mandru, sa fiu mandru ca am inaintasi vrednici de acest ogor minunat, pentru ca am inaintasi de care sa fiu mandru, care mi-au lasat modele si invataminte si unelte cu care si din care imi pot realiza altele si altele pentru ca, intr-un final asta si-au dorit si, oarecum, asta fac ei prin mine.

Iarasi ei, traind prin mine, eu, copil, urmas, fiu, barbat, cand ma uit la mormantul lor, cand trec prin locurile faurite de ei, cand ma gandesc la ei, cand ma uit la fotografiile si la ochii urmasilor mei, cand ma uit in zare la minunatul ogor ingrijit cu mainile lor, cu nervii si timpul lor, cu viata lor, eu sa ma simt demn de pozitia in care sunt, sa fiu mandru cu ea si nu permit nimanui sa isi bata joc de ogorul meu, de ogorul lasat de inaintasii mei, de oamenii mei, de viata lor, de tot, de tot ce tine de ei, eu, sa ma simt demn de acest ogor, sa il duc mai departe si sa duc mai departe legenda din care se nimereste, printr-un accident fericit sa fac si eu parte. Desi stiu ca nu sunt decat o veriga dintr-un lant, sunt doar o piatra de rau, iar apa e timpul care trece si, dupa cum stim pietrele raman, eu raman acolo, vesnic, raman acolo si reprezint ceva, transmit mai departe ceva, sunt inspre izvor, in josul inaintasilor mei si in susul urmasilor mei.

Demnitatea si mandria de a face parte dintr-un astfel, de lant, mandria din a face parte din ceva asa de maret nu imi permit sa mut sau sa opresc cursul raului, sa rup lantul exact la veriga mea, sa opresc apa la mine, sa ii opresc pe toti la mine, de ce? Eu? Cine-mi permite asta? Traind si facand parte dintr-o astfel de legenda, eu, doar o piatra de rau nu permit nimanui sa ma dea din cale, nu permit nimanui sa opreasca cursul raului aici, izvorul de la care pleaca apa, timpul reprezinta ceva maret, ceva ce eu, singur, nu as fi putut face, ceva ce eu, singur, am mentinut, am invatat toata geografia raului, am invatat ca, pe parcursul raului exista frunzisuri, exista zone cu gropi si ape repezi, exista cascade si ape line, exista zone unde apa e calda sa fiarba si zone unde apa e rece ca gheata, exista, uneori, momente in care apa scade atat de mult incat simt ca mi-am pierdut harta, ca nu mai reprezint apa care izvoraste din amonte, simt ca m-am indepartat de acel izvor din care am luat nastere si pe care, chiar inconstient am jurat sa il apar si sa il protejez, sa il ingrijesc si sa il fac mai mare, sa il transmit mai departe, sa transmit legenda izvorului mai departe.

Cine sunt eu sa ma ratacesc de acest izvor, sa merg asa, singur, de capul meu spre alte albii de rauri, cine sunt eu sa opresc acest curs la mine?

Izvorul acesta a fost construit cu greu, panza freatica muntoasa din care se ridica apa limpede si rece ca gheata a fost strapunsa cu extrem de mare efort si cost, in timp… In timp, acest izvor si-a capatat un flux de apa, o calitate de apa, un curs anume cunoscut doar de o mica comunitate ce a participat la construirea acestui plan maret, o legenda, o familie!

Eu, copil, urmas, fiu, barbat, cand ma uit la acest rau, cand merg in amonte sa vizitez radacinile din care izvoraste, cand merg de-a lungul si de-a latul lui, cand ma scald in el, cand beau apa din el si ma hranesc cu pestele ce creste in el, eu, am dreptul sa fiu un sabotor? Sa sabotez aceasta legenda din care fac parte? Cine sunt eu?

Cine sunt eu ca sa uzez de toate aceste privilegii si sa sabotez aceasta legenda? Mi-am pierdut radacinile, nu mai stiu locul din care fac parte? Nu mai recunosc izvorul din care izvorasc si eu? Oare sunt mai bun decat el? Cu siguranta ca sunt mai bun decat el, de ce? Pentru ca el, izvorul trece prin mine, fac parte din el, sangele lui curge prin venele mele, materia din care a fost facut el este materia din care sunt plamadit eu, mancarea cu care s-a hranit el, m-am hranit si eu…

Cine sunt eu ca sa ma pun intr-o zi si sa opresc acest curs legendar? Sa sufoc acest izvor construit cu truda si sudoarea inaintasilor mei? Cine sunt eu sa nu transmit mai departe aceasta mandrie, aceasta pozitie, acest rol in aceasta mareata legenda? Cine sunt eu?

Eu, care, intr-un final nici nu mai stiu sa gasesc acest izvor, am uitat in totalitate locurile prin care ma perindam atatea si atatea generatii, am uitat locurile din care ma hraneam eu, atatea si atatea generatii, am uitat locurile in care ma scaldam eu, atatea si atatea generatii? Eu, am uitat toate astea? Am uitat cat de greu a fost construit raul, cat de greu a fost sapat izvorul, cat de greu a fost arat si cultivat ogorul? Am uitat cata sudoare si cate vieti s-au evaporat pentru a aduce legenda la acest stadiu? La mine? Pana la mine? Totul este nimic? In zadar?

In spatele meu zac generatii si generatii de oameni, tamplari, plugari, razboinici, am luat de la ei tot ce a fost mai bun, tot ce le-a placut lor sa faca mai mult si mai bine, am “furat” toate acestea de la ei, de ce? Ca sa opresc tot sirul la mine? Ca sa opresc raul la mine si sa fiu eu veriga care cedeaza?

Cate si cate aliante s-au facut pentru a lucra la acest rau? Cate familii s-au adunat aici pentru a sapa izvorul si a construi albia acestui rau? Cate aliante s-au facut? Cati barbati nu au murit in razboaie pentru a asigura continuitatea constructiei, cati copii nu au murit cand erau mici de boli netratabile, cate relatii au fost nefericite? Cate copilarii s-au terminat prea devreme pentru ca raul era prea sarac in hrana pentru a putea trai din el? Cate persoane au mers sa faca aliante cu alte rauri pentru a marii debitul de apa si bogatia raului? Cate persoane au venit sa puna umarul, timpul, energia si creativitatea in construirea lui? Cat debit de apa au adus cu ele?

Oare eu, acum, am aceasta putere de sabotaj, am, in primul rand dreptul de a sabota acest mecanism incredibil construit de-a lungul atator si atator generatii?

——————————————————–

Asadar, dragii mei comentatori, voi, ori nu stiti pe ce lume traiti ori suferiti de o nevroza incredibil de grava. Cum puteti gandi asa ceva despre casatorie? (Eh, stiu eu cum si va explic in continuare)…

Asadar, nu e nici o mirare ca traiti in lumea in care traiti, ca ganditi ce ganditi si ca suferiti cum suferiti, ca sunteti singuri sau insingurati, ca sunteti satisfacuti sau nesatisfacuti, ca suntei fututi sau nefututi.

Ogorul vostru, dragii mei, ogorul din care veniti voi nu e un ogor fertil sau, daca e, e doar partial. Aliantele din care proveniti voi sunt bolnave, rele, radacini rele.

Ati mostenit un ogor de la o sluga plecata la stapan din incapabilitatea intretinerii unui ogor propriu, toate acele frustrari, frici si neincrederi de la sluga au crescut in voi acum. Puteti avea un ogor frumos si fertil acum, nu stiti sa va bucurati de el, nici macar nu aveti cum sa stiti din moment ce, prin albia voastra trece alta apa, din moment ce ati uitat de unde ati plecat sau, inaintea voastra a rupt cineva o veriga.

Prin albia voastra nu curge apa izvorului din care trageti voi, curg alte ape, cu alt gust si cu alt peste in ele. Nu va sunt familiare, nu au miros frumos, familiar, mancarea nu are acelasi gust, scaldatul nu mai e placut.

Geografia raului nu o cunoasteti, locul de unde izvoraste apa nu e locul din care voi va trageti, locul de pe care culegeti recolta nu e locul vostru, e un loc substitut, imprumutat, nu aveti parte de mandria aceea, de demnitatea si onoarea unui izvor al vostru din care sa va trageti, de un ogor al vostru, nu va puteti privii in ochi inaintasii vostrii sa va regasiti in ei, sa fiti mandrii de ei, de ce au construit, de voi. Nu va puteti intoarce la locul din care izvorasc apele din care mancati, beti, va scaldati si va trageti, nu va puteti intoarce acolo pentru sfat, pentru momento, pentru remember, pentru voi, pentru ei, pentru ogorul vostru, pentru recolta, nu va puteti intoarce acolo sa le aratati ce recolta ati facut din ceea ce au transmis mai departe, din ceea ce au faurit cu mana lor. Nu va puteti intoarce acolo, la locul din care izvorati pentru a fi mandrii de voi, de locul din care va trageti, de greutatile pe care le-ati biruit prin ei, prin inaintasii vostrii, nu va puteti mandrii ca faceti parte dintr-un lant extrem de puternic, sunteti veriga slaba, sunteti un ratacit pe un rau care nu il accepta, care nu ii da sa manance ce are nevoie si care nu il intelege.

Un ratacit care nu intelege apele, nu intelege ogorul si ce trebuie sa faca, nu stie ce si cum trebuie sa faca, nu stie de unde vine si incotro se indreapta, nu este nici cel care sapa un izvor nici cel care ara pentru prima data ogorul. Niste rataciti care nu inteleg apa care trece si pietrele care raman, niste rataciti care nu se recunosc in nimic si care nu se pot vedea in nimic. Nici macar apa raului din care va adapati nu va reflecta imaginea, nu va intelege si nu va da ce va trebuie. E normal sa fiti asa si e normal sa respingeti orice alianta cu altcineva, nu e vorba de a merge sluga la stapan ci e vorba de a face parte dintr-o legenda, dintr-un rau, din istorie, dintr-un lant lung care nu se opreste la voi, care continua si care se mandreste cu voi, cu voi care stati acolo si mentineti cursul raului vostru, fertilizati ogorul vostru si oferiti ortacului de lucru toata creativitatea si imaginatia voastra pentru a putea recolta ceva minunat, ceva frumos si pentru a fertiliza in continuare solul, pentru a creste radacini trainice si sanatoase. Lucrati acolo alaturi de ortacul vostru pentru a scapa de buruienile transmise de la inaintasii vostrii, de la inaintasii vostrii care, poate au sabotat o parte din recolta sau si-au gasit si alte ogoare mai atragatoare la care s-au dus sa se infrupte. Lucrati acolo alaturi de ortacul vostru si o sa vedeti cum se alunga buruienile si cum, pe zi ce trece, apa si pestele o sa aiba un gust tot mai bun, scaldatul e tot mai placut si, cu timpul, o sa reusiti sa gasiti izvorul din care naste raul vostru, raul din care va trageti, sangele care va curge prin vene.

Iar acum, in momentul acesta, constienti fiind de istoria noastra, de faptul ca, o legenda, o familie, un lant, nu se poate face de unul singur ci doar intr-o sinergie, intr-o unitate, intr-o completare, intr-o uniune si relatie emotionala, de voi, de noi, de tine, de mine, de noi toti. Ogoarele nu se ara singure si izvoarele isi realizeaza albii in milioane de ani, pietrele sunt conglomerate de nisip adus de la amonte iar apa care le spala provine din sursa izvorului, ape pentru voi, pentru noi, pentru mine, pentru toti cei care se pot bucura de ele si scoate ce e mai bun din ele. Apele care ne scalda, ne hranesc si ne adapa, apele care ne spala si ne spun cand e rece si cand e cald, apele fata de care, cand ne ratacim stim sa le simtim gustul si mirosul, culoarea si temperatura, viteza si claritatea. Ape care, milioane si milioane de ani au folosit un singur model, de a da ce e mai bun, a fertiliza solul si a transmite ce e bun mai departe, de a eradica buruienile si spinii si a fertiliza solul, de a imbogatii debitul apei, de a avea grija sa creasca mult peste si de o apa nepoluata in care ne putem scalda linistiti, fara frica, fara indoieli si neincredere. Asta deoarece este albia noastra, albia din care ne-am nascut, am evoluat si murim, albia in care am invatat sa mergem, sa mancam, sa inotam si sa ne balacim, nu, nu ne e frica si nu avem indoieli sau neincredere in albia noastra, unde suntem noi, din voi, inaintasii nostrii, puteti sa fiti mandrii de noi, de ce am facut, de ce facem, de ce o sa lasam si o sa transmitem mai departe, ati lasat pe maini bune tot ce ati faurit cu ani de munca si truda, toata imaginatia si creativitatea voastra au dat roade, va multumim pentru asta si va stimam!

———————-

Perioada: 14.06.2010-12.09.2010

Ce trebuie sa faci: Poveste-ne de ce ai ales sa fi bloger si cum ti-a influentat blogingul viata.  Spune-ne si de ce hosting-ul este esential pentru un bloger, ce ar trebui sa aiba serviciul de gazduire web  ideal, totul intr-un articol de minim 100 de cuvinte (si maxim 500) in care sa inserezi un link catre http://www.hostx.ro cu ancora “gazduire web“. Poti fi haios sau serios, dar musai original !

Nu uita sa promovezi acest concurs ! Organizeaza o campanie pe situl tau prin care sa ii inviti si pe altii sa participe. Marele Premiu va fi acordat persoanei cu cea mai inedita si eficienta idee de promovare.

Care sunt premiile ?

Toti participantii beneficiaza de o reducere de 50% pentru orice abonament shared hosting (pentru primul an de gazduire).

In fiecare luna:

• 1 Premiu I:  1 domeniu .ro + gazduire web (L2) gratuita pentru 24 de luni -  in valoare de 172 de euro
• 4 Premii II:  gazduire web (L1) gratuita pentru 12 luni – in valoare de 144 de euro

La final:

• Marele Premiu: un iPod Shuffle 4 GB + 1 domeniu .ro + gazduire web (L2) gratuita pentru 10 ani (in valoare totala de 730 de euro)

Regulament:

• articolul trebuie sa contina cel putin un link catre http://www.hostx.ro cu ancora “gazduire web” (<a href=”http://www.hostx.ro“>gazduire web</a>)
• este permisa participarea unei persoane cu mai multe articole (preferabil scrise pe situri diferite)
• inscrierile ca followers pe Twitter sunt optionale (dar cu siguranta reprezinta un plus)
• membrii juriului si ai echipei HostX.ro nu se pot inscrie in concurs
• castigatorii sunt de acord cu publicarea numelui lor online (http://blog.hostx.ro, Tweeter, etc.)
• Inscrierile se fac prin email la adresa concurs2010 [ at ] hostx.ro. Sunt necesare urmatoarele informatii: nume + prenume, nr. telefon, email, link catre articolul propus

Juriu

• Adrian Firican, Managing Partner InsideMedia SRL
• Bogdan Dumitrasconiu, Prova Nov
• Razvan Pascu

Desfasurare:

• premiul II (gazduire web (L1) gratuita pentru 12 luni) va fi acordat saptamanal prin tragere la sorti folosind http://www.random.org/
• premiul I (1 domeniu .ro +gazduire web (L2) gratuita pentru 24 de luni) va fi acordat la fiecare 30 de zile prin deliberarea juriului.
• marele premiu (un iPod Shuffle 4 GB + 1 domeniu .ro + gazduire web (L2) gratuita pentru 10 ani) va fi acordat persoanei care pe parcursul celor 3 luni de concurs a gasit modalitatea cea  mai  originala si eficienta de promovare a acestui concurs. Trimite-ne un email la concurs2010 [ at ] hostx.ro in care sa ne anunti ce si unde ai facut.
• afisarea castigatorilor se va face pe situl http://blog.hostx.ro si pe Tweeter.

Centrul de comanda subtire.com si alte site-uri, curiozitati din spatele culiselor. Intrebari si discutii in comentarii. :)

Am gasit un documentar interesant despre lorzii drogurilor, de aceasta data, cei Mexicani, am mai scris despre droguri si noile modalitati de transport cu submarinele cartelelor Columbiene, astazi putem studia piata Mexicana.

O piata a drogurilor in care sunt asasinati anual peste 6000 de oameni, intr-o simpla zi de reportaj in orasul de la granita cu USA, Juarez, 12 persoane au fost ucise prin impuscare printre care si un politist.

Interesant si patrunzator modul de viata al locuitorilor Mexicului. Daca ar fi sa spunem, foarte pe scurt, cu siguranta toate autoritatile si conducerea politica si militara din Mexic este implicata in astfel de operatiuni. Coruptia ajunsa la niste nivele critice probabil se confunda intre ei, ma rog, mexicani…

Dupa cum se vede peste tot in lume, criza economica afecteaza tari, companii si oameni simpli, blogul meu nu a scapat de aceste efecte, astfel, am gandit o noua filozofie pentru blog. De azi inainte am hotarat sa ofer o alta gama de servicii, pe langa cele de psihonautism oferite pana acum o sa realizez o multitudine de servicii noi. Pana acum m-am gandit doar la urmatoarele servicii ce le pot oferi vizitatorilor mei contra cost, bineinteles.

1. Vrajitorie (alba si neagra)

2. Dezlegare de farmece

3. Legare casatorii

4. Vindec impotenta

5. Vindec persoanele posedate de diavol si demoni

6. Ofer consiliere in domeniile spiritismului, misticismului si narcisismului propriu

7. Vindec infertilitatea

8. Dezleg alcolismul

9. Consiliez femei depresive afectate de vraji si blesteme

10. Dezleg blesteme

11. Consiliez managerii de companii si institutii publice si private in tainele vrajitoriei

12. Fac vraji pentru fericire si implinire in viata

13. Aduc sotul si sotia inapoi in cuplu

14. Impac familiile dezbinate

15. Fac vraji pentru cresterea vizitatorilor pe site-urile de internet

16. Dezleg blesteme si vraji abatute asupra companiilor si firmelor

17. Razbun frustrarile prin vraji si magie neagra

18. Aflu locatia persoanelor disparute

19. Comunic cu mortii

20. Folosesc telechinetismul si telepatia pentru comunicare pe distante medii si mari

21. Intru in corpul altor persoane si le controlez

22. Controlez de la distanta prin magie si vraji persoane si lucruri

23. Vindec persoanele care nu au pofta de mancare

24. Slabesc persoanele grase

25. Ingras persoanele slabe

26. Am solutii pentru cei carora le cade parul/il pot face sa creasca la loc doar cu solutiile si incantatile mele magice

27. Fac vraji pentru cei datori la banci sa fie scutiti de plata

28. Luminez minti si suflete

29. Aduc belsug si intelegere in case

30. Tratez peste 500 de boli

31. Invalui la cap barbati si ii leg de clientele mele

32. Maresc durata actului sexual la barbat, maresc dimensiunea penisului

Sa mai precizez ca ofer reduceri grupurilor, elevilor si studentilor, pensionarilor si femeilor parasite.

Pentru programari folositi linkul de contact din meniul de sus.

(P.S. Era o gluma)

Au venit vremuri in care individul are uneori nevoie mai mult decat orice sa creada in ceva, in cineva, in cineva care il poate salva, care ii promite o alta viata, o viata fara suferinta, o viata eterna fara suferinta si durere. Acel individ patruns pana in abisul inconstientului sau de aceasta nevoie de protectie, de justificare a propriilor handicapuri, de alinare si putere isi proiecteaza toata viata inspre aceasta entitate, aceasta entitate pe care o cunoastem sub numele de Dumnezeu.

Aceasta entitate este izvorul tuturor placerilor si neplacerilor, mizeriei si curateniei de pe acest pamant, frumosului si uratului, fiecare poate afla justificare in EL, pentru uratenie, pentru incapacitatea satisfacerii anumitor nevoi personale, pentru suferinta, aceasta entitate este “copacul” inspre care tind toti credinciosii, copacul pe care se poate da vina, care poate salva si care poate “mantui”, cu alte cuvinte, care poate “sterge” toate nedreptatile care au fost facute, dupa cum bine stim, tot din cauza “pacatelor” savarsite de individ, pacate pedepsite acum de EL pentru nerespectarea legilor acestei entitati, aceasta entitate pe care o putem numi si Tatal Primordial.

Cea mai buna cale de a invinge ratiunea este emotia, aplicand stimuli emotionali asupra maselor conduse de o entiate invizibila, entitatea tinde si chiar cere promisiuni irationale incredibile, o viata eterna, 72 de fecioare virgine. S-au inventat povesti si mituri cu si despre viata de apoi promisa de aceasta entitate, s-au realizat armate si s-au omorat intre ei pentru aceste ideologii diferite, pentru aceste entitati diferite, s-au otravit, aruncat de pe stanci, si-au dat foc, s-au impuscat, duelat si tras in teapa oameni pentru astfel de credinte irationale.

Daca individul prezinta aceasta tendinta incontrolabila spre o entitate asupra careia poate proiecta propriile sale incapacitati interioare si frustrari oare ne putem frapa noi spre distrugerea ei? In lipsa ei individul tinde sa devina incapabil de o “viata normala”, pe cine mai da el vina? Cine il mai salveaza? Cine ii mai ofera putere si sfaturi?

Nu putini au fost cei care au oferit aceasta explicatie, nu putini au fost aceia care au incercat sa ofere omenirii o explicatie rationala si logica a povestirilor, miturilor si doctrinelor religioase. Acesti militanti ai ratiunii nu au inteles masele, isteria care s-ar realiza in urma constientizarii acestor idei rationale si logice, idei care nu fac altceva decat sa demonstreze imposibilitatea existentei unor astfel de mituri si doctrine religioase.

Astfel, daca individul acela umbland in cautarea copacului vietii, in cautarea apei mantuirii prin botez inca mai crede ca universul a fost facut special pentru el, planetele, galaxiile, natura si super novele sunt puse acolo doar pentru el, trebuie sa fie extrem de important, acel individ trebuie sa aiba o “menire”, un scop mai mare decat acela trait de el in mizeria lumii acesteia, lume care nu reprezinta pentru el decat o etapa pregatitoare inspre viata de apoi, inspre “adevarata” viata promisa in doctrinele religiilor mondiale.

Astfel, cum ne putem erija intr-o pozitie superioara? Realizand un scop in jurul nostru, un scop maret, un scop care nici macar nu este al nostru, un scop legendar, un scop eroic prin experimentarea caruia nu facem decat sa forjam sabia dreptatii si sa ne indreptam cu constiinta curata spre o viata eterna alaturi de “Tatal Primordial”.

——–

Astfel, am spus povestea pe scurt, pe intelesul publicului larg, ma frapez in continuare spre a oferi o explicatie extrem de complexa al mecanismelor psihice implicate in procesul credintei in entitati supranaturale, in conducatori vazuti sau nevazuti, in psihologia multimilor conduse de o idee.

O sa folosesc uneltele psihanalizei pentru analiza proceselor psihice implicate in procesul credintei, la final, o sa public pentru prima data intrepretarea psihanalitica a primei parti a rugaciunii “Inger ingerasul meu”.

Datorita termenilor tehnici folositi in aceasta analiza indrum incepatorii spre alte articole de pe blog, articole in care am discutat despre termenii psihanalizei.

Incep prin schematizarea aparatului psihic.

Schema aparatului psihic

Click pe imagine pentru marire.

Asadar, in termeni tehnici psihanalitici, pentru cei care cunosc aceasta schema si procesele implicate intre cele trei mari instante ale psihicului (Inconstient – EU – Idealul EUlui) explicatia si rezultatul sunt cunoscute, totusi, sa ofer o mica explicatie si interpretare in religie a schemei prezentate mai sus.

O sa incerc sa realizez o mica lista care cuprinde in mare parte felul in care aparatul psihic se apara prin religie.

1. EU-l intra intr-o psihonevroza, cu alte cuvinte, un conflict intre pulsiunile Inconstientului, legile Idealului EUlui si incapacitatea EUlui de a satisface tensiunea libidinala (tensiune – neplacere, detensiune – placere, factori economici), conflict ce are loc si in raport de realitate – subiect/obiect, cu alte cuvinte, interior/exterior.

2. Printr-un proces psihic specific EUl ajunge sa “amane” satisfacerea pulsiunilor in unele cazuri spre o rasplata mare la final (viata de apoi in care Incosntientul este total satisfacut, fericirea din viata de apoi, fericire-> satisfacere libidinala, detensiune); in alte cazuri, EUl intra intr-o nevroza paranoica sau obsesionala ca mecanism de aparare (vezi rugaciunile si viziunile paranoice despre viata de apoi promisa prin stimuli exteriori).

3. Faptul ca EUl s-a nascut “pacatos” nu face decat sa ofere din start justificarea si infantilitatea unui EU cuprins de “credinta” pentru a satisface libidoul.

4. In momentul in care EUl propriu este convins de “inteligenta” suprema a dogmelor religioase, Idealul EUlui interior devine exterior, astfel, prin acest proces puterea de pedeapsa si rasplata se transfera inspre entitatea exterioara reprezentata de mediu exterior (preoti, doctrinele din “cartile sfinte”).

5. In momentul in care are loc procesul de Idealizare si Identificare cu idealul oferit de legendele si miturile care circula prin religie, individul suporta mult mai usor si poate masca mult mai bine incapacitatea sa de a satisface libidoul, astfel, se cunoaste foarte bine faptul ca, in psihologia maselor, spiritul gregar ofera justificarea utilizarii unei forte imense, o forta unificata a multimii implicate intr-un proces cu exteriorul, astfel, multimea prezinta o serie de capacitati de distrugere incredibile prin insumarea puterilor indivizilor aflati in multime si capabilitatea lor de a indeparta aproape orice obstacol ce le sta in calea satisfacerii; faptul ca indivizii pot suporta impreuna repercursiunile ce pot avea loc in urma esecului lor le ofera o stare de invincibilitate efemera.

6. Libidoul se sublima inspre urmarea stricta a unor legi oferite de un Ideal al EUlui exterior, legi care, provenite de la o fiinta Idealizata si un Identificator in acelasi rand pot fi extrem de fantasmagorice, astfel indeplinind toate cerintele enumerate de Gustave la Bon in celebra sa lucrare — Psihologia Multimilor –.

7. Orice incapacitate a EUlui de satisfacere a tensiunii libidinale poate fi pusa, dupa cum am mai spus in spatele acestei entitati exterioare; astfel, prin aceasta “smecherie” se evita conflictul ce ar putea izbucni intre Idealul EUlui interior si EUl propriu, acest proces este minimalizat la maxim prin justificarea care se ofera Idealului EUlui interior care este oarecum paralizat de impresionanta Idealiare si perfectiunea Idealului exterior ales.

Astfel, incursiunea mea intr-ale religiei, pe scurt, am sa inchei prin prezentarea in premiera a intrerpretarii psihanalitice in termeni destul de accesibili a rugaciunii “Inger ingerasul meu”.

to be continued

ESPN si-a facut reclama cu un tip special de postere, dupa cum poti vedea si posterul de mai jos, celelalte 31 de postere le gasesti la: http://www.worldcupbuz…