Ieri, 31 August, 2010, Barack Hussein Obama foloseste Biroul Oval pentru a oferi lumii o declaratie istorica: Sfarsitul ocupatiei Americane in Irak.

Astfel, imi pun multe intrebari, cheltuie oare Americanii atatia bani doar pentru a “elibera” un popor de dictatura? De ce nu elibereaza Republica Populara a Coreei de Nord? Cuba? Liberia? Nu au petrol?

Se cunoaste de mult timp faptul ca, armata Irakiana este de partea insurgentilor iar, alcatuind trupe comune cu US Army si USMC, soldatii Americani trebuia sa perchezitioneze soldatii Irakieni pentru a confisca telefoanele mobile deoarece Irakienii sunau grupurile de insurgenti care plateau mai bine si ofereau pozitia unde se afla pentru a fi atacati.

Se cunoaste, se vede, se stie ca Irak, atat din punct de vedere politic cat si din punct de vedere militar este instabil, asadar, in luna Iulie 2009 cand americanii au hotarat sa intre in taberele lor si sa instruiasca armata Irakiana in taberele proprii pentru a preda stafeta nu au facut altceva decat sa semneze certificatul de faliment si deces al tarii.

Astfel, daca sapam mai adanc, de unde a plecat toata operatiunea? Freedom Act? 2001, Noiembrie, George W. Bush? WTC, 11 Septembrie 2001? Iraq Freedom? Cum au ajuns astia in Irak din Afganistan unde, se spune, se ascunde Ben Laden?

Toate astea sunt prea, mult prea fantastice pentru a fi crezute dar, avem ce face?

Declaratia lui Obama:

Tin firul intins pentru cronica La Traviata, lucrurile sunt extrem de complicate, cele trei acte pe muzica lui Verdi adaptate la romanul lui Alexandre Dumas-fiul – Dama cu camelii, sunt extrem de diferite, daca in actul I Violetta Valeria il intalneste pe Antonio, atractia isi joaca rolul, urmeaza in actul urmator sa il paraseasca pe baronul ei care ii era si protector.

Violetta se muta cu Antonio la periferia Parisului intr-o casa inchiriata, Violetta plateste toate cele pe acolo, isi vinde chiar si trasura si caii. Antonio afla acestea, pleaca la Paris sa rezolve cumva treburile financiare, intre timp apare tatal lui Antonio care ii cere Violettei sa il paraseasca pentru totdeauna folosind o serie de artificii psihologice.

Violetta il lasa pe Antonio si, dupa cum bine intuiti se intoarce la baron.

Actul se continua cu intalnirea dintre Antonio si, acum, noul cuplu Violetta si baronul la o petrecere in Paris. Antonio castiga bani la jocurile de noroc desfasurate la petrecere, il provoaca pe baron la duel si ii arunca banii Violettei.

Asta cu impresia gresita, fiind prost informat precum ca, Violetta a platit cheltuielile casei in care statea cu el din banii baronului.

Actul trei si ultimul incepe cu Violetta lipsita de toate puterile, aflata pe moarte cere iertare, chiar o cumpara de la saraci. Viata i se stinge usor, intr-un final ajunge si Antonio impreuna cu tatal sau, doctorul ii mai da sperante de viata dar, toate sunt in van.

Dupa o discutie intre Violetta Valeria si Antonio, Violetta incearca din toate puterile sa se mentina in viata, vrea sa isi continue acum viata alaturi de Antonio, acum intors la ea, ii marturiseste iubirea, Antonio intelege cat de mult sa sacrificat Violetta pentru el.

Antonio planuieste sa plece impreuna cu Violetta in calatorie, sa se vindece, sa isi revina in puteri.

Finalul in cronica.

Sunt convins ca, in functie de cunostintele mele din Dostoievski, Freud, Adler, psihanaliza in general si literatura Universala, toata aceasta literatura Universala, bineinteles trecuta prin filtrul psihanalizei, D.H. Lawrence, Charles Dickens, Gogol si chiar Turghiev o sa joace un rol important in desenarea cronicii, culoarea o capata din literatura iar liniile trasate de psihanaliza.

Alaturi de interpretarea psihanalitica a unei manele, La Traviata o sa fie cea mai ampla si complexa lucrare la care am lucrat.

Totusi, in lunile urmatoare am in gand sa fac astfel de cronici la mai multe carti citite recent – F.M. Dostoievsky – Idiotul, Demonii, Adolescentul, Jurnal de scriitor, Umiliti si obiditi, Crima si pedeapsa, Insemnari din subterana si alte microromane, Gradiva – Wilhelm Jensen, Goethe – Suferintele tanarului Werther, N. Gogol – Insemnarile unui nebun. Nasul. Mantaua. V. Hugo – Mizerabilii, D.H. Lawrence – Fii si indragostiti, Charles Dickens – Marile sperante.

Trebuie sa termin Dama cu camelii si ma apuc de actul I, relatarea interactiunilor dintre personaje, descrierea tiparelor psihologice ale personajelor si tipurile lor comportamentale, din care se afla o serie de detalii importante din biografia personajelor. Asta pentru ca, scuturati de cenusa ce se afla pe ei, actorii principali se pot descifra mult mai usor.

Delirul este activitatea psihica in timpul careia individul se desprinde de realitate si, intr-o nevroza paranoica si/sau obsesionala grava incepe, oarecum, un proces schizofrenic si se detensioneaza mai mult in realitatea interioara, realizata ca mecanism de aparare decat in lumea exterioara.

Astfel, acest cetatean al Republicii Moldova nu face altceva decat sa isi proiecteze in exterior o parte din acest delir.

Intr-o sinergie cu credinta crestina a acestui nevrotic, discursul ia o directie fanatica, totusi, constructiv, oratorica arhaica isi face efectul si amprenta lasata asupra telespectatorului mediocru.

Cu astfel de indivizi se porneau grupurile de cinci ale inceputului leninismului rusesc.

Unii spun ca, daca prostia ar durea sau ar fi o boala detectabila cumva, medical sau psihic, spitalele ar fi pline garla iar societatea s-ar dezintegra total. Intr-un fel, poate ar fi o solutie de viitor necesara pentru urmatorul pas in evolutia sociala si intelectuala a omului modern.

Altii, dupa cum o sa vedeti in clipul de mai jos raman flexati si isi traiesc viata din plin, nepasatori fata de cultura, Occident, intelect, inteligenta, geografie, politica sau alecele.

Intr-un final, ne dam seama incotro se indreapta societatea compusa astfel, se stie totusi, cate grade are Vodca! Depinde, depinde de marca…

Odata cu  evolutia tehnologica, odata cu disparitia in trepte a erei arhaice ce domina viata sfintilor, reprezentantilor lui Dumnezeu pe pamant. Odata cu toate astea se ajunge la mari evolutii tehnologice ale preotilor, duhovnicilor si calugarilor, tehnologia este acum folosita pentru spovedanie care se poate face si online, nu de putine ori. Astazi avem in program o convorbire telefonica in timpul unei cununii si trei duhovnici care sarbatoresc fericirea si credinta lor in creatorul lor printr-un dans pe manele cu public.

Daca vrei mai multe, afla in related.

Pare incredibil dar, acest personaj (Fanea Auzeac) din Republica Moldova pare si, dupa vizionarea clipului chiar este cel mai sincer si cinstit om din televiziune pe care l-am vazut vreodata.

O singura ezitare am vazut la Fanea, in momentul in care reporterul il intreaba daca il cunostea pe tipul care ii promisese 2000 de euro daca ii trecea tigarile printre merele sale pe care trebuia sa le duca in piata la Galati prin vama dintre Republica Moldova si Romania.

Asadar, aceasta ezitare pare oarecum suspecta, totusi, un om cu constiinta curata…

Extrem de concentrata piesa, adevarata ca tot timpul, de la preludiul invitatilor pana la moartea Violettei,  La Traviata impresioneaza prin trairile extrem de puternice ale personajelor principale.

Ambivalenta Violettei in alegerea unui sot… intre un barbat in varsta (un substitut al tatalui, actualul ei iubit, Baronul Douphol) sau… fericirea langa un tanar aristocrat (Alfredo Germont), controversele cu tatal lui Alfredo, boala Violettei, incredibila tensiune sociala a vremii respective, concurenta sociala, ipocrizia, mai ales a doamnelor… totul face din La Traviata un spectacol incredibil.

Pe muzica lui Verdi, La Traviata, adaptarea pentru scena a celebrului roman frantuzesc  La Dame aux camélias scris de Alexandre Dumas primeste o incredibila putere care o proiecteaza asupra publicului.

Nimic nu se compara cu prezenta intr-o sala de opera la aceasta piesa, totusi, pentru nerabdatori sau comozi, exista si cateva versiuni video ale piesei, o adaptare, un fel de film si o inregistrare cu Angela Gheorghiu in rolul Violettei Valéry.

Le gasiti aici si aici.

Ascultati doar preludiul invitatilor, inceputul piesei…

Se da la o interpretare psihanalitica a personajelor, mai ales a Violettei, Alfredo, Douphol si Giorgio Germont.

O sa contemplez indelung si o sa revin cu cele peste, probabil 50 de pagini de analiza… :)

Pentru inceput, ma pun sa citesc La Dame aux camelias…

Urmatoarele subiecte sunt in curs de scriere:

1. Lista completa cu cele peste 70 de carti citite de mine in ultimul an.

(O sa termin acest post cand o sa ajung sa imi strang toate cartile la un loc sa le pot scrie cu titlu, nr. pagini, editura, anul aparitiei. Lista o sa cuprinda si cartile care am de gand sa le citesc in urmatoarele luni. Lista cuprinde toate lucrarile lui Freud, Anna Freud,  Adler, Gustave le Bon, Adolf Hitler, F.M. Dostoievski, Gogol plus altele)

2. Ce se asunde in spatele umorului?

(De mult timp am acest articol in stadiul de embrion, ideile si contextul se schimba, dupa cum ati putut citi in Bufonul sentimental in care am dat nenumarate exemple in povestirea mea, la umbra umorului si ironiei se ascund fel si fel de mujici arhaici, in spatele acestei masti a umorului si ironiei izvoraste adevarata personalitate a individului, natura sa arhaica atrofiata)

3. Psihanaliza judiciara – cronica unei glume serioase jucate de interogatori si procurori.

(In urma lecturii unor carti de psihanaliza “judiciara”, asa le place sa ii spuna unor “mari” “profesori” de drept din romania si nu numai, mai rau, avocatii, procurorii si judecatorii nostri sunt invatati dupa aceste carti, aceste manuale de dobitocit oamenii sa “afle” ce se ascunde in “sufletul” delicventilor… fuck!)

4. Lista completa de filme pe care le-am vazut si lista de filme pe care am de gand sa le vad.

(Aici e o lista mare de tot, o lista care, pesemne, are nevoie de mult timp pentru a fi alcatuita)

Ar mai fi cateva schite dar ma opresc aici deocamdata.

Dupa ce vad primul clip cu un accident de la Americani, NYPost socheaza cu un altul…

Inception, un film bazat pe o serie de fapte stintiifice si fictive, un mic review mai jos.

Ideea filmului este, in mare, modificarea realitatii unor oameni prin plantarea de idei si furtul unor idei aflate in subconstientul persoanei tinta. Asadar, ideea psihanalitica de inconstient nu este respectata aici si este redenumita subconstient, ceea ce, din punctul de vedere al psihanalizei este incorect, ma rog.

Asadar, se aleg tintele, se face o plata iar cei care urmeaza sa obtina informatiile ascunse in subconstientul tintelor trebuie sa intre in proximitatea tintei cand doarme sau sa o adoarma injectand anumite substante in ea, astfel, conectand persoana tinta la un fel de masinarie o pot trage intr-o realitate a viselor, de multe ori, persoana tinta nu poate face diferenta intre realitatea visului si cea din stare de activitate constienta.

In echipa celor care cauta in subcontientul persoanei tinta informatiile ascunse se afla un arhitect, aceasta persoana realizeaza arhitectura visului in care urmeaza a fi furata sau plantata o idee noua.

In fiecare vis, cinci minute in realitatea constienta inseamna o ora in realitatea onirica. Astfel, cea mai importanta misiune a celor care cauta sa fure sau sa planteze idei incepe printr-o promisiune a unui mare om de afaceri asiatic precum ca, daca planteaza o idee in subconstientul unui rival al companiei sale ii readuce inapoi cetatenia americana si il scapa de acuzatia de omor a nevestei sale (pe personajul principal).

Astfel, fiecare personaj trebuie sa posede un totem pe care doar el il cunoaste si ii stie formele gravitationale care, in realitate sunt aceleasi, in schimb, in realitatea visului sunt diferite, asadar, fiecare dintre cei aflati in echipa are un astfel de totem, fie ca este o piesa de sah, un zar sau altece.

Marea parte a filmului este focusata pe plantarea ideii in subconstientul omului de afaceri rival care, dealtfel, urmeaza sa preia compania de la tatal sau aflat pe patul de moarte, astfel, problemele dintre tata si fiu apar in prim plan.

O alta mare problema este un personaj sinucigas din realitate care, nu de putine ori distruge visul celor conectati la arhitect prin omorarea in vis a unor personaje conectate, sa mentionez, dealtfel, cine moare in vis ajunge sa fie deconectat si revine la realitate.

Dealtfel, plantarea unei idei in subconstientul omului de afaceri se face extrem de greu, trebuie parcurse in adancime trei nivele, astfel, se ajunge in primul nivel, cel normal, se interactioneaza cu persoana tinta, se schimba idei, tot in acest vis se efectueaza o a doua conectare la un alt vis, la un alt arhitect, astfel, se ajunge la nivelul doi, ganditi-va, daca la primul nivel, cinci minute in lumea reala inseamna o ora in lumea virtuala, la nivelul doi, cinci minute in lumea reala reprezinta 12 ore in lumea subconstientului prin simplul fapt ca, primul nivel 5minute->1 ora, nivelul 2=5minute->1ora(1nivel)->1 ora = 5+5*6 = 60/5=12 ore.

Ajunsi odata la nivelul doi din subconstient trebuie sa intre la nivelul trei, nivel la care, trebuie sa reluam calculele, fiecare cinci minute din lumea reala, sunt o ora in primul nivel, 12 ore la nivelul al II-lea, si fiecare cinci minute dintre cele 12 ore de la nivelul al II-lea sunt o ora la nivelul al III-lea, asadar, in cateva minute in realitate poti trai ani intregi la nivelul al III-lea.

Astfel, se intampla neprevazutul, daca esti ucis la nivelul I, II sau III din aceasta conexiune la persoana tinta ramai schizofrenic in lumea reala, altfel, ramai rupt de realitate posibil ani de zile.

Interesant film, finalul la cinema…

Nu de putine ori ajung cu anumite persoane la o discutie simpla, o poveste dealtfel, ne plac povestile, eh?

Scopul acestei povesti este unul pervers, egoist dar, din punctul de vedere al climei interioare, al climei principiului placerii si sanatatii mecanismelor de aparare este extrem de sanatos, scopul, in sine, ma refer.

Asadar, o sa scriu mai jos povestea si o sa ofer variantele de raspuns alaturi de comentarii aderente fiecarui tip de raspuns…

Povestea:

In perioada arhaica, intr-un trib aflat intr-un pustiu imens.

Dupa cum se stie, legi, institutii nu existau, dealtfel, legea era facuta de conducatorul tribului respectiv, in cazul nostru, tribul avea vreo 3000 de oameni si era condus de un sef de trib care avea o fata gata de maritat.

Bun, toate bune si frumoase pana aici, sa va spun cum facea legea seful de trib. Pai, foarte simplu, undeva, in centrul asezarii tribului era un fel de amfiteatru, amfiteatru care avea doua usi, in spatele unei usi era un tigru care, dealtfel foarte feroce, manca persoana care a ajuns in fata “justitiei”, in celalalt capat era o femeie foarte frumoasa, daca alegea femeia, trebuia sa se casatoreasca cu ea, netinand cont de obligatiile ce le avea fata de alte femei sau familie, trebuia sa renunte la tot, familie, sotie, copii si sa isi construiasca o viata noua alaturi de femeia respectiva.

Bun, pana aici totul clar.

Mare zvon in trib, fata conducatorului de trib a fost “prinsa” pacatuind cu un tanar. Un tanar care, dealtfel se iubea de mult timp cu fata conducatorului de trib si, intre cei doi exista o incredibila iubire, o iubire cum nu s-au mai vazut.

Asadar, conducatorul de trib afla toate treburile astea, toata mascarada care o ascundea fie-sa. Zis si facut, hotaraste sa condamne pe iubitul ei.

Am uitat sa precizez, legea, adica, daca alegeai usa cu tigrul erai considerat vinovat, daca alegeai usa cu domnisoara, erai considerat nevinovat.

Asadar, iubitul fetei sefului de trib ajunge in fata celor doua usi, in momentul alegerii. Aici apare dilema, noi, ca facut stim ca fata sefului de trib cunoaste ce se afla in spatele fiecarei usi, mai stim si faptul ca, fata ii poate face semn iubitului care usa sa o aleaga.

Hai ca se complica lucrurile, eh?… Asadar, momentul adevarului, iubitul se afla in fata celor doua usi, tot tribul asista la acest spectacol incredibil, se aud urlete, tipete, aplauze, huiduieli, ce mai…

Iubitul si iubita isi intrepatrund privirile, poate pentru ultima oara, astfel, fata sefului de trib ii poate “sugera” cumva ce usa sa aleaga iubitului ei dar…

Dar, aici lucrurile se complica si mai mult…

Avand in vedere ca avem doua persoane, doua constiinte, doua tipuri de personalitati, trebuie sa gandim toate variantele posibile, asadar.

Ca sa simplificam variantele o sa denumim iubita, dealtfel, fata sefului de trib Q[f] iar iubitul, personajul aflat la momentul de cruce in viata sa W[b].

Asadar, avem urmatoarele variante:

1. Q[f] ii spune lui W[b] adevarul, dealtfel, ii spune unde este tigrul si unde este femeia. W[b] o crede si alege tigrul in semn de iubire suprema, W[b] moare mancat de tigru.
2. W[b] o crede si, ca o ultima speranta si o incredere incredibila in Q[f] alege usa cu domnisoara, sperand ca, pe urma sa puna pe Dracu’n patru si sa traiasca in pustiu alaturi de Q[f] cum planuisera ei in cazul in care erau prinsi…
3. Q[f], geloasa si posesiva din fire, lipsita de incredere in iubit si in relatia lor, ii spune exact invers, aici se petrece toata smecheia, daca W[b] o crede, se arde in ambele cazuri, in cazul in care, cu speranta incredibila in iubirea lor alege usa cu domnisoara (acum tigrul in cazul minciuni, este mancat si moare extrem de dezamagit), se alege cu tigrul, in cazul in care alege tigrul, ramane marcat pe viata de faptul ca, Q[f] nu a avut incredere in el si, el, care vroia sa ii arate prin sacrificiul suprem cat de mult o iubea, s-a ales acum cu o alta problema pe cap, cealalta femeie.
4. Q[f] ii spune adevarul iar W[b] nu o crede si, necredincios in fata relatiei lor si a iubirii venite din partea lui Q[f] alege exact invers, deci, daca Q[f] ii spune ca tigrul este in dreapta si femeia in stanga el alege invers, aici avem iarasi alte doua optiuni 1. Q[f] ii spune adevarul iar W[b] din lipsa de incredere in ea, crezand ca ii vrea moartea ca un ultim semn al egoismului ei manifestat in relatie, W[b] alege tocmai invers, tigrul, crezand ca Q[f] il minte, astfel, alegand femeia se alege… cu oasele mancate de tigru 2. Q[f] il minte si inverseaza usile, in spatele usii cu tigrul ea ii spune ca e femeia si in spatele usii cu femeia ii spune ca e tigrul, W[b] nu are incredere in ea si inverseaza usile si, astfel, se alege cu ceea ce vrea, adevarul ca Q[f] este o egoista si ca, planul lor in cazul in care o sa fie prinsi ca sa ramana pentru totdeauna impreuna era o minciuna gogonata din partea ei.

Asadar, analizand putin variantele, optiunile de ales putem deduce foarte simplu ca exista o matrice extrem de complexa a alegerilor, o matrice care depinde numai si numai de doua variabile care pot lua valori de 0 sau 1, 0 in cazul in care unul dintre ei minte, 0, 0 in cazul in care mint amandoi, cu alte cuvinte in cazul in care nici unul nu are incredere in niciunul, 1, 1, cazul in care amandoi sunt pe deplin increzatori in celalalt si 0, 1, cazul in care unul este lipsit de incredere si celalalt nu.

Asadar, definirea acestor variabile este foarte simpla, se analizeaza tipurile de comportamente ale celor doua tipuri de personalitati implicate in povestea noastra. Altfel, daca Q[f] are deplina incredere in W[b], iar W[b] are, la randul lui, deasemenea, deplina incredere in Q[f] amandoi ajung la castig, tinand de planul lor de a imbatrani impreuna ajung la o creativitate colosala prin sublimare si, W[b] pleaca intr-o noapte de langa nevasta  substitut si o rapeste pe Q[f] si fug in lume, raman impreuna, traiesc fericiti pana la adanci batrneti, mor impreuna…

Aici avem o matrice simpla 1, 1, amandoi sunt pozitivi, altfel, daca doar unul dintre ei este pe 0, totul se prabuseste sub ochii lor, bineinteles, exista durere si suferinta aici doar daca celalalt este pe 1 nu pe 0, daca ambii sunt pe valoarea 0 la incredere si se mint unul pe celalalt ca sunt pe 1 desi se dovedeste in urma alegerilor usilor din povestea noastra cine este pe 1 si cine este pe 0, daca ambii sunt pe 0, nu sufera nimeni, isi confirma doar “banuielile” si au un castig moral de genul “ah, stiam eu ca nu puteam avea incredere in el/ea”. Astfel, daca unul dintre ei este pe 0, fie Q[f], fie W[b], atunci, celalalt urmeaza sa sufere, sa treaca prin cele trei stadii ale suferintei – doliu, melancolie si manie si, astfel sa isi revina, sa isi educe constiinta sa fie mult mai ascutita la urmatoarea alegere de tip comportamental, sa caute mai bine, mai adanc in constiinta persoanei care joaca rol de posibil viitor iubit/iubita.

Asadar, intrebarea se pune, tu ce ai alege? Sa fii un 0 sau un 1, sa spui adevarul sau sa minti? Sa ai incredere in celalalt sau nu? Crezi ca celalalt are incredere in tine sau nu? Esti dispus, cititorule sa te aventurezi intr-o astfel de poveste? Ai spune cuiva ca vrei sa imbatranesti alaturi de el? Ai gasit pe acel cineva? Esti un 0 sau un 1? El sau ea ce e? Stii? Crezi? Nu stii? De ce?…

Bineinteles, dupa cum natura umana ne-a dat lectia, dupa cum ne-o da tot timpul, ne da examenul si dupa aceea ne preda lectia, stim, deasemenea, ca increderea si neincrederea sunt doua concepte ambivalente care pot lua valori diferite in functie de contexte diferite si continuturi diferite, de stimuli, deasemenea, natura umana este mult prea complexa pentru a determina ce alegeri facem, putem calcula doar ce alegeri ne-ar satisface personal sau, daca suntem implicati emotional cu cineva, mutual. Actiunile noastre sunt definite de consecintele comportamentului nostru, dealtfel, intr-o relatie emotionala nu sunt definite doar de consecintele comportamentului nostru ci, deasemenea, sunt definite si de consecintele comportamentului persoanei de langa noi, implicate emotional.

Putem schimba greutatea de pe un picior pe celalalt si zice ca ne-am schimbat sau, ca suntem altfel, altfelul acesta fiind o constiinta mult mai ascutita pentru a atinge telul superm si final, putem fii siguri ca frica de cineva alunga ura care i-o purtam, iar suferinta si durerea sunt doua concepte ale naturii umane cu care ne hranim zi de zi, clipa de clipa, fara de care nu putem trai. Or, pentru a atinge un tel sau scop final nu trebuie oare sa stim care e acela, daca pe aceasta lume, plina de suferinta si durere alegem, uneori sa intram intr-o perdea de fum denumita religie sau, adoptam fel si fel de psihologii “la minut” care, in doar cateva sedinte “te transforma”, solutii pe termen scurt la probleme pe termen lung, sau, putem urma puterea exemplului citind o carte scrisa de un mare “muritor” care are ce povesti, care, dealtfel, nu povesteste decat felul in care modelele sale comportamentale actionau in functie de anumiti stimul exteriori, care, dealtfel, erau consecinte ale unor comportamente d’ale sale dobandite in urma suferintelor sale. Care, ca sa mai zic, erau comportamente realizate si rafinate doar de suferinta si durere, aceste concepte negre ale vietii noastre care nu fac altceva decat sa ne ofere posibilitatea evolutiei si rafinamentului comportamentelor noastre, dealtfel, nu poti fi “mai bun” daca esti deja bun, nu poti fi “mai frumos” daca esti deja frumos, nu poti fi “mai fericit” daca esti deja fericit, dar, la fel ca in conceptul religiei, cu cat suferi mai mult pe aceasta lume, cu atat mai mult astepti o recompensa mai mare “dincolo”. Cand biruiesti!

Cu cat traiesti mai mult si mai mult in suferinta si durere, cu atata ai unele asteptari mai mari din partea vietii, respectiv, din partea persoanelor cu care intri in contact fie emotional sau interpersonal, cu cat traiesti mai mult si mai mult in suferinta cu atata astepti mai mult din partea lor, a vietii. Or, daca invatam sa ne mentinem suferinta si durerea in frau si sa luam un tel maret, care, intr-un final ajunge sa fie strapuns de atata si atata tatonare si fel si fel de lovituri care, la randul lor se asteptau sa fie care mai de care mai fatale…

In toata splendoarea lor, popoarele, nu au reusit nicicand sa realizeze o societate organizata si condusa de ratiune, notiunile de bine si de rau ale ratiunii sunt extrem de brutale si ambigue de multe ori, astfel, binele si raul in conceptia ratiunii si in conceptia emotionala, a religiei, nu de putine ori sunt, puse fata in fata, doua poluri opuse.

Astfel, aceste detalii privind necesitatile psihologice ale popoarelor ne ajuta, oarecum, in mare masura sa trasam o linie intre ratiune si stimul emotional, intre binele si raul denaturat de stimulii emotionali si binele si raul rece oferit de ratiune, asadar, in functie de conceptia pe care o alegem pentru inlaturarea incertitudinilor aparute in principiul realitatii putem realiza doua versiuni ale realitatii, una emotionala, spirituala, religioasa si alta rationala si rece.

Nu de putine ori se intampla ca, oamenii spirituali sa proiecteze mecanisme de functionare rationale in exterior, astfel, ambiguitatea si recompensa jocului creste vazand cu ochii pentru un personaj aflat in tabara ratiunii.

Or, daca aplicam principiul ratiunii in travaliul psihic al popoarelor de inlaturare a incertidudinii, acest concept, care, la fel ca timpul nu este nici un obiect si nici un lucru, asadar, un concept perceput in felul sau de fiecare personaj, de fiecare obiect aflat in principiul realitatii ajungem la o serie de rezultate rationale, din punct de vedere emotional, brutale, nu de putine ori, cel mai bine, ar fi sa luam un exemplu simplu, sa utilizam cele doua principii, rational si emotional si sa tragem concluziile.

Ca o mica completare, sarim in acest articol peste explicarea constiintei, vietii, binelui si raului, a timpului si spatiului, concepte care nu ne permit explicarea lor in acest concept al spatiului virtual, astazi…

In exemplul nostru am hotarat sa folosesc un scenariu clasic. Toti pentru unul sau unul pentru toti, sacrificiul unei singure persoane sau a unei minoritati pentru binele general.

Aflata intr-o comunitate de cateva mii de persoane, o individa se dovedeste a fi atinsa de o boala extrem de contagioasa, o boala mortala care, neavand tratament, ajunge ca, in doar cateva saptamani sa contagieze tot orasul iar in doar cateva luni, in urma infectiei sa omoara toate persoanele comunitatii respective.

Asadar, avem doua unelte: 1. ratiunea si 2. stimuli emotionali, religia. Daca, sa zicem, aplicam stimuli emotionali, binele si raul in conceptia religiei ajungem intr-un final sa murim toti, de ce? Prin simplul fapt al respectarii perceptelor transmise de religie, a binelui si a raului prin porunci, una dintre porunci, daca nu ma insel, ofera o directiva simpla: Sa nu omori!

Astfel, persoana respectiva nu trebuie omorata si ingropata undeva adanc in pamant pentru protectia celor cateva mii de persoane aflate, bine si sanatoase in comunitatea respectiva.

Ajungem astfel sa ne incurcam in “stiinta” religiei singuri si sa ne gasim prapadirea. Sigur, exista alte metode, de trimitere in pustiu a persoanei infectate, de alte si alte metode care, la randul lor nu fac altceva decat sa incalce alte percepte ale binelui si raului prescrise oamenilor de religie, astfel, probabil incalcarea unor percepte mai “mici”, daca exista asa ceva, duce la o domolire din punct de vedere al “pedepsei” finale si a “vietii” de apoi propovaduite de biserica, de religie.

Asadar, folosind metoda 2, ajungem la prapad toti doar de dragul de a respecta niste legi, porunci morale oferite in varful unui munte pe niste tablite de piatra.

Folosind metoda ratiunii, cred, dupa cum si sper, ca putem ajungem singuri la o decizie (asta in cazul in care nu am cititori lipsiti de ratiune, dupa cum si sper).

Dupa cum se poate constata, nu esti fericit sau bine in viata decat daca stii asta, dupa cum ati experimentat pe propriile voastre constiinte, viata, in abisul ei de intrebari fara raspunsuri nu este usoara, este plina de suferinte si dureri, de framantari si travaliu, de intuneric si rece, asadar, este foarte usor sa cazi in plasa emotionala a unei vieti de “apoi” plina de tot ceea ce nu avem aici, plina de tot ceea ce ne lipseste noua pe “aceasta” lume. Asadar, aflati voi ca oamenii se hranesc din suferinta si durere, din framantari si intrebari fara raspuns, din intuneric si rece, asadar, ce argumente am la aceasta intrebare? Pai e simplu, daca, dupa ce murim totul este asa de “frumos”, acest frumos imaginat in conceptia biblica a oricarei religii a lumii, acest “alta” lume in care noi o sa “patrundem” cand Thanatos castiga lupta cu Eros, daca e asa de frumos si “Dumnezeu” le iarta si intelege pe toate intr-un final, de ce sa mai suferim si sa ne tavalim in suferinta pe aceasta lume cand putem pune capat tuturor suferintelor si durerilor prin acel liber arbitru care se cheama sinucidere?

Si oamenilor care merg in rai le e frica sa moara!

Or, aceasta solutie incalca la randul ei o serie de concepte, daca nu pe toate ale religiei, concepte asupra binelui si raului, asupra vietii de apoi si a tot ceea ce o sa ti se intample in aceasta viata, pai, daca stii binele conform bibliei sau cartilor sfinte oferite de atatea mii si mii de culte si religii, secte si organizatii care nu fac altceva decat sa ofere o versiune a unei povesti clasice, o poveste in care omul, intr-atat de incapabil si de murdar pe aceasta lume are nevoie de o salvare, salvare care vine din partea lor, a cultului, a sectei sau a religiei, daca stii binele conform acestor organizatii e foarte simplu, iei o foaie de hartie, un creion si iti faci calculul, unde ajungi? In rai sau iad? E atat de simplu, ai poruncile in fata, calculezi pe care dintre ele le-ai incalcat si pe care nu, de cate ori ai incalcat unele, etc..

Oarecum ciudat e faptul ca, religia, cel putin crestinismul interzice sinuciderea, nici macar nu ofera “un ultim” salut celui plecand dintre noi prin introducerea sa in biserica, asadar, un om care se sinucide capata, deindata, stigma bisericii, nu este petrecut de preot, nu primeste binecuvantarile care, pe post de bilete de trecere inspre viata de apoi trebuie sa le prezinte pe la cine stie cate ghisee sau punti de trecere in “lumea” cealalta. Ca un pol opus, exista alte religii care rasplatesc sinucirerea ca un sacrificiu pentru binele general, binele general in conceptia religiei inseamna contagierea la nivel cat mai mare a ideilor si dogmelor sale.

Asadar, sa nu ma las dus in stanca de valul ratiunii aici, astfel, cei cativa zeci de mii de preoti trimisi ai lui Dumnezeu, intermediari, oameni care ne propovaduiesc atatea invataminte si percepte care nu fac altceva decat sa ne margineasca si sa sublime ratiunea, si asa, aflata in epoca bronzului a naturii umane ar face foarte bine sa ia o foaie de hartie si sa calculeze fiecaruia, daca nu exact, macar in procente, statistic sansele ca sa ajunga in rai sau iad, dar, aceasta atingere a celor doua conceptii despre bine si rau, ratiune vs. Religie iarasi nu da bine, de ce? Prin simplul fapt ca, religia ofera tot timpul alte si alte sanse prin proiectia in realitate a “greumantului” constiintei prin ritualul spovedaniei, astfel, daca ai spus ce rau ai facut, Dumnezeu e posibil sa te ierte…, aici as putea reveni din nou la problema sinuciderii si suferintei, deliciu al naturii umane dar, hotarasc sa pun punct acestui articol aici pentru ca, oarecum, incepe sa ma ia valul prea tare si nu stiu cat de bine sunt gustate astfel de opinii, de proiectii in exterior ale constiintei mele, de fapt, nici nu ma intereseaza, o fac pentru mine…

]]> http://www.subtire.com/2010/08/17/despre-popoare/feed/ 0 http://www.subtire.com/2010/08/13/vrei-sa-demonstrezi-ca-esti-altfel/ http://www.subtire.com/2010/08/13/vrei-sa-demonstrezi-ca-esti-altfel/#comments Fri, 13 Aug 2010 03:03:34 +0000 Cosmin http://www.subtire.com/?p=5513

Unde pleci?

Daca viata ne da testul si dupa aia ne invata lectia este o enigma, totusi, putem alege, avem puterea alegerii, optiunea sa credem in ceva ce nu tine de concret, daca definim nebunia drept introducerea sperantei in logica, asa sa fie!

Uneori alegem sa fim rai, alteori alegem compromisul, am invatat ca uneori e bine sa renunti si alteori e bine sa lupti cu toate resursele chiar daca in fata ta stau trupe care te privesc cu ochii lor aprinsi, gata sa te nimiceasca.

Am invatat ca, daca trebuie sa invingi o sa invingi, ca daca stii ce vrei gasesti solutii sa obtii ceea ce vrei, ca, daca realitatea e prea dura cu tine poti tine de 1000 de ori mai multa greutate decat crezi, ca poti distruge si da nastere la lucruri pe care nici nu le visai, ca poti invata viata din cartile lui Dostoievski sau de la persoanele in jurul carora esti, observa! Cred mai mult in informatiile primite de la ochi decat in cele primite de la urechi, o dovada vie face de cel putin 10 ori decat o dovada verbala.

Ca, daca stai si pui tara la cale la cinci dimineata ai mai mult succes decat cei care dorm, ca, daca, proiectezi in exterior ostilitatea sublimata din sexualitate poti sparge muntii si calatorii pe alte planete, poti redefini lumea si realiza o noua conceptie despre univers. Ca, daca nu stii ca nu se poate realiza nu ai cum sa nu realizezi! Ai sa realizezi, intr-un final ca ai da 100 de zile din viata ta pentru 1 minut pe care sa il poti petrece cum vrei tu langa persoana care conteaza cel mai mult pentru tine. Langa persoana care iti face inima sa iti sara din piept. Ai da inca 100 de zile ca sa aflii daca se poate da 100 de zile pentru 1 minut langa persoana respectiva!

Mai stiu ca, omul ar lua fara sa clipeasca viata altui om doar ca sa fie cu persoana dorita, ca ar parcurge pe jos in lung si-n lat toti cei 148,940,000 km patrati ai golbului ca sa gaseasca ceea ce isi doreste, un fir de par!

Mai stiu, dealtfel, ca toate cele ce le-am spus mai sus nu sunt decat modele comportamentale si nu se aplica decat la o parte din spectrul naturii umane, mai stiu, dealtfel, ca exista oameni care se hranesc din singuratate si suferinta iar altii care se hranesc din propriile lor proiectii ale realitatii lor interioare, ale principiului placerii. Alte persoane ajung sa devina sclavi ai propriilor lor scenarii, acolo unde actorul nu mai joaca scenariul si scenariul joaca actorul se pierde controlul. Acolo, uneori se intampla sa se darame ziduri care erau imposibil de biruit, acolo se stabilesc noile reguli comportamentale si limitele care trebuie atinse in viitor, in stadiul acela se realizeaza noile contexte comportamentale care urmeaza a fi umplute de continut si clipe efemere, de amintiri si locuri speciale.

Uneori, te simti singur aflat in mijlocul unei sarbatori, alteori, realizand cat de neajutorat si efemer esti ca om ajungi sa iti doresti sa grabesti lucrurile, sa iti indeplinesti “ce”-urile dobandite de-a lungul timpului, alteori, ajungi sa te injosesti deoarece asa te simti cel mai bine, asa iti confirmi inca odata existenta.

Alteori, ajungi sa renunti la unele relatii exterioare prielnice tie si pozitive doar de dragul unor confirmari interioare, de dragul unor motive egoiste, nihiliste, obtuze, de dragul unor motive ostile existentei tale. Aceasta ca un efect a unor cauze adanc inradacinate in personalitate ta, in constiinta ta, a unor cauze care iti cer confirmari din exterior si care, uneori, ajung sa te domine, sa te sufoce cu egoismul lor si sa te defineasca.

Acestea, nu de putine ori sunt acele lucruri de care ti-a fost frica toata viata ca nu o sa le indeplinesti si ca nu o sa le ai, acestea, nu de putine ori sunt lucrurile pe care le ai in mana si care se scurg printre degete precum apa unui rau se scurge printre pietrele sale. Oricum, acele pietre nu ar fi existat acolo fara apa si nici apa nu ar fi trecut acolo daca pietrele nu erau in locul respectiv. Nu noi trecem prin timp ci, timpul trece prin noi, nu noi traim viata ci viata ne traieste pe noi, nu noi controlam actiunile noastre ci comportamentele dobandite adanc in copilaria noastra, nu noi stabilim ce si cum facem ci mecanismele noastre de aparare, nu noi dorim si tanjim dupa anumite obiecte aflate in exterior ci nu facem altceva decat sa ne supunem anumitor dorinte inconstiente care ne ghideaza modelele comportamentale inspre atingerea unui echilibru psihic care  nu poate fi dobandit decat in sinergie cu obiecte din principiul realitatii.

Cand obtii ceea ce vrei si nu ceea ce ai nevoie, cand soarele nu mai straluceste cum obisnuia sa straluceasca, cand bataile inimii nu mai au acelasi ritm, atunci stii ca ai dat gres, atunci ai confirmarea interioara a esecului, a scenariului care a jucat actorul, a vietii care a trait omul si a timpului care a trecut prin tine si nu tu prin el.

Mi-a cazut în mâini, pe neasteptate, o delicatese, ca întotdeauna, orice ziar de propaganda crestina este un deliciu pentru mine. Astazi am citit în ziarul intitulat generic «Învierea» un articol cu titlul «Dragostea si celelalte virtuti», articol pe care îl reproduc partial în rândurile ce urmeaza:

«Dintre virtuti, cea mai importanta este dragostea apoi: credinta, faptele bune, nadejdea (speranta), iubirea vrajmasului, iertarea, întelepciunea, demnitatea, cumpatarea, smerenia, pocainta (adica recunoasterea greselii), blândetea, facerea de bine, recunostinta, postul si rugaciunea, aceasta din urma fiind corolarul, liantul, între ceea ce dorim si sperantele noastre de bine, pe care le îndreptam spre Dumnezeu. Prietenia desemneaza o relatie profunda între doi sau mai multi oameni, relatie care are la baza tocmai punerea în aplicare a tuturor virtutiilor amintite prin care, dealtfel, supravietuieste. La fel, demnitatea, omenia, respectarea cuvântului dat, cinstirea familiei si respectul fata de toti membrii acesteia, apoi patriotismul, ca îndatorire crestina.
Într-adevar, nu ne-am nascut întâmplator într-o anumita tara. Au fost lucruri rânduite de Dumnezeu. Întrucât El stie ce ne este benefic, cu siguranta tara în care ne-am nascut « ne face bine », ea este casa noastra, este adapostul nostru, ea ne apara si ne hraneste. Tara este o casa buna pentru toti, îi sustine si hraneste atât pe cei buni, cât si pe cei rai… Îi datoram consideratie, respect, si mai ales multa dragoste, cu tot ce implica acest cuvânt.»

Deci, sa revenim, religia, crestinismul în special pleaca în totalitate de la ideea ca omul, în sinea sa este un pacatos, un monstru iar, pentru a pasi cu dreptul în viata de apoi nu trebuie sa facem altceva decât sa urmam legile si regulile impuse de biserica, cu alte cuvinte, te iubesc la infinit, atâta timp cât faci ce si cum spun eu.

Altfel, daca definim nebunia prin introducerea sperantei în logica gasim logic sa speram în întoarcerea unei persoane iubite înapoi, într-o viata mai buna, în viitor, în oameni, în învierea mortilor, toate astea sunt normale, ah, în afara de ultima, era sa ma ia valul si pe mine… Asadar, nu ma pot abtine si trebuie sa folosesc uneltele psihanalizei pentru a diagnostica sectantii astia nebuni, demonii astia care scriu astfel de articole.

Asadar, ce face biserica cu masina propagandei nebune pe care o unge cu uleiuri si miruri scumpe aduse tocmai de pe muntele Athos?

Plecând de la ideea de baza crestina ca omul, în sinea sa este un monstru, un pacatos, un tot ce e mai rau pe lumea asta adunate, îl baga pe om, infant fiind în cercul nebunilor adevarati prin botez, infantul este astfel, «purificat» de tot ceea ce este rau, de tot ceea ce el putea savârsi pâna la vârsta de, cine stie câte luni, pacat cu mintea sau cu trupul, astfel, probabil se refera la anumite procese mecanice de autoerotism sau la ceva nevroze si subiecte tabu (mama – primul obiect sexual, cele trei stari de dezvoltare sexuala infantila – orala, sadic-anala, genitala), astfel, infantul este pregatit sa înfrunte viata în sensul de a se supune doctrinelor crestine, primeste iubire neconditionata din partea comunitatii crestina atâta timp, atâta timp cât face si zice cum zic ei, atâta timp cât joaca melodia care o canta ei. Daca nu intrii în ritmul dictat de ei esti un «pacatos», un drac, un monstru, unul care merge în iad. Pentru revenirea pe «drumul cel drept» trebuie sa te pocaiesti, sa mergi si sa marturisesti pacatele (prin spovedanie) unui schizofrenic cu acte în regula.

Acum, sa revenim la biografia nebuniei crestine, dupa botez si spovedanie trebuie sa decartezi o serie de matanii si rugaciuni spre «forta» suprema care are în mâinile proprii frâiele tuturor oamenilor vii, morti sau înca în stadiul de proiectare.

Deci, voi va dati seama cât de nebuneasca este ideea asta?! Sa crezi ca mortii învie, sa crezi ca Dumnezeu, adica, un fel de forta suprema are un plan maret pentru tine si a cladit o «lume» în ceruri pentru tine, o lume eterna care te asteapta acolo, te asteapta cu usile si bratele deschise, cu oameni cu aripi si nimburi argintii, acolo te asteapta o viata eterna si fericita unde tu, pacatos ce esti ai patruns doar «constientizând» pe lumea aceasta ca «viata» ta de acum nu este decât un test pentru intrarea în viata «de apoi»?…!

Iar când ma uit la statistici si vad ca peste 56% dintre romani cred ca soarele se învârte în jurul pamântului, când vad ca peste 60% dintre romani sunt superstitiosi, când doar 4% dintre romani stiu în ce galaxie se afla, ma opresc aici, nu vreau sa devina articolul chiar asa de trist…

Astfel, ajung sa cred ca articolul reprodus partial mai sus este opera unui nebun cu acte în regula, un schizofrenic în cel mai grav mod posibil, un nevrotic paranoic si obsesional incurabil, o persoana care, de la incapacitatea proprie de a se descurca cu lumea exterioara, cu relatiile cu exteriorul nu face altceva decât sa proiecteze aceasta incapacitate pe o entitate exterioara, sa o «roage» sa o ajute, sa nu greseasca, etc… Prin rugaciuni… Ma opresc aici!…

Count views la imagini, php, mysql si .htaccess.

Problema: cum contorizez accesarile directe la o imagine fie ea jpg, gif sau png?

Uneori, din comoditate sau frica de acuzatii spam, userii posteaza linkul direct spre imagine, exista posibilitatea sa interzici hotlinkurile spre imagini dar, nu ar fi prea etic si nici profesional.

Asadar, trebuie sa existe (daca nu, sa gasim) o solutie pentru contorizarea intr-o baza de date mysql a accesarilor unei imagini via direct link.

Asadar, ne trebuie cateva elemente: 1. drepturi de scriere .htaccess 2. director imagini si cale spre imagini 3. un fisier php (aici se intelege tot sistemul LAMP – LinuxApacheMysqlPhp)

Pasii sunt urmatorii:

1. Editam .htaccess si adaugam:

RewriteRule ^([A-Za-z0-9\_]+).jpg?$ y.php [L] [T=application/x-httpd-php]

Unde y.php reprezinta fisierul care distribuie in locul caii normale a imaginii imaginea ascunsa prin .htaccess

2. y.php

<?php

$path = $_SERVER['REQUEST_URI'];
$file = basename($path);
$code = basename($path, “.jpg”);
if(strlen($code) > 2)
{
include_once(“_connect.php”);
$result = mysql_query(“UPDATE tabel SET

views=views+1 WHERE code=’$code’”) or die (mysql_error());
}
// counter end
// header start
header( “Content-Type: image/jpeg” );
// Show image

$filz       = “imagini/”.$file;
$image = ImageCreateFromJPEG( $filz );
ImageJPEG( $image );
imagedestroy($image);
// Done!
?>

Asadar, avem modificarea .htaccess, y.php, fisierul care distribuie imaginile via .htaccess

y.php nu face altceva decat sa ofere o imagine simpla (header) care poate fi distribuita peste tot pe internet

si care poate fi contorizata via Mysql.

Asadar, cunoasterea unui SQL, QUERY Mysql si altele este implicita in rezolvarea acestei probleme.

Sa exemplificam.

Avem http://adresa.com/imagini/bla.jpg

Avem fisierul y.php si modificarile .htaccess

Putem vedea imaginea acum in doua parti

1. http://adresa.com/imagini/bla.jpg

2. http://adresa.com/bla.jpg

Asadar, accesarea primului link nu contorizeaza imaginea, accesarea linkului #2 contorizeaza imaginea, imaginile pot fi afisate in felul urmator pentru contorizare: <img src=”http://adresa.com/bla.jpg” />, astfel, contorul merge non-stop la fiecare accesare, a nu se uita comentarea oricarui alt contor aflat pe pagina care desfasura contorizarea pana la ora respectiva.

Astfel, acest trick te poate ajuta sa vezi cati si unde se vede imaginea ta, daca este postata pe un forum, facebook sau oriunde, avem contorizare si tot ce ne trebuie.

Bineinteles, in functie de imaginatia fiecaruia se pot aduna o serie de informatii despre raspandirea imaginii pe intenet dar, acela este alt post. :-)

Masuri pentru iesirea din criza:

1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizari incepute in Epoca de Aur: Canalul Dunare – Marea Neagra, Canalul Dunare – Bucuresti si constructia unei noi Case a Poporului.

2. Taxa pe aer, la un nivel de 0,04 EURO/mc consumat. Numarul de mc de aer consumati va fi stabilit de catre comisiile de specialitate ale guvernului, impreuna cu Medicii de Familie, functie de capacitatea pulmonara a fiecarei persoane. Asmaticii vor avea reducere de la 25% pina la 100%, in cazul in care se opresc din respirat mai mult de 15 minute.

3. Masuri pentru iesirea din criza: Impozitarea pe kilogram-corp. Orice roman peste 35 de kg va fi considerat, in mod automat, un “gras nesimtit” si va plati un impozit lunar suplimentar in valoare de 10 RON pentru fiecare kg-corp care depaseste aceasta valoare, conform magistralului enunt prezidential conform caruia nu se mai poate tolera ca “slabul sa il duca in spate pe cel gras”.

4. Persoanele care isi rod unghiile vor achita taxa pe unghii, care va fi calculata la suta de grame de unghii roase, evaluata lunar de comisia de specialitate a Guvernului, la un pret care va fi stabilit, in principiu, la valoarea de 0,1 din cosul zilnic pentru mancare, deoarece, unghiile roase pot constitui o hrana alternativa, iar rosul acestora este practic o forma de autoconsum si deci, de evaziune fiscala.

5. Si nu in ultimul rand, taxa de prostie, ca mai sunt printre noi unii atat de prosti incat tolereaza impasibili aceasta bataie de joc!!!

Unii intâmpina dificultati in a intelege mecanismul crizei. Pentru cei mai multi, acesta le apare ca ceva extrem de complicat si cu origini obscure. In fond, este mai simplu decât ne-am putea inchipui. Cineva a avut inspiratia de a sintetiza aceasta stare intr-un scenariu compus din zece etape. Iata-l:

1. Ion are o crâsma. Pentru a-si spori vânzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea – betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinând astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspândeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor,numarul clientilor creste, iar vânzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si *scumpeste tuica si berea .*

2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion – promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.

3. Superiorii consilierului bancar – baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare – refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: *BEAU-BOND, BEAT-BOND *si *VOMIT-BOND. *

4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.

5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crâsma lui Ion.

6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.

7. Obligatiunile *BEAU-BOND *si *BEAT-BOND* isi pierd 95% din valoare. *VOMIT-BOND* sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizându- se dupa o prabusire de 80%.

8. Furnizorii cârciumii lui Ion intâmpina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce
obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.

9. *Banca este salvata* de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.

10. *Fondurile necesare* acoperirii pierderilor sunt obtinute *prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool. *

Asa ca, oricat de jos ar cadea dolarul, aplecati-va dupa el.

Mai scrisesem despre UI-uri (User Interface) acum ceva vreme dar, de ceva timp Gandul.info si Adevarul.ro, doua publicatii online respectabile pe care le urmaresc destul de des frapeaza prin lipsa lor de imaginatie cand vine vorba despre prezentarea informatiilor.

Astfel, merita sa le dau o lectie gratuita in acest moment.

1. Ati luat nota 4 la PR (Public Relations) – nu stiu ce sau daca folosesc vreo firma de PR aceste doua ziare online dar, daca au platit asa ceva trebuie sa mearga sa le ceara banii inapoi, daca nu au platit, au copiat, si mai rau, altfel, au copiat doar ei si nu firma de PR.

Toti specialistii relationisti cunosc faptul ca, in functie de cultura, de civilizatie si popor, fiecare citeste in felul sau, americanii citesc afisele de sus in jos, europenii in forma de Z, in orient, de la dreapta la stanga in marea parte, la Rusi altfel, asadar, dom’le, cum sa te pui sa copiezi o interfata realizata special pentru un public american si sa o oferi publicului roman? E ca si cum ai vrea sa ne impui la toti ceva ce, psihologic nu se potriveste.

2. Ati luat nota 4 la creativitate – de ce? Ati copiat interfetele marilor publicatii online straine.

Asadar, va recomand o sesiune de brainstorming si un redesign al interfetei. Nu ajunge doar sa pui rosu in loc de verde si albastru in loc de negru si, uite, avem si noi ziar online si facem reclama la banci, scoate bani si asa mai trece un an si tot smecheri suntem, sac?!

E chiar atat de greu sa implementezi un Facebook Connect si Facebook Like pe site? WTF?

P.S. – Administatorilor de la Adevarul.ro – Ati uitat sa puneti un <title>(Continut titlu)</title> la pagina principala.

De parca Romania nu are nevoie de atata apa pentru vremuri atat de secetoase, norul, decat sa lase apa in campurile fertile merge si o lasa deasupra Marii Negre.

Dupa cum zicea un mare politician Roman: „Romania a avut pe tot parcursul istoriei sale doar un singur vecin bun, Marea Neagra”.

Astfel, urmarind oarecum dezinteresat toata scena politica ajung foarte simplu la concluzia ilustrata in imaginea alaturata.

Democratia, dupa cum graia si Obama este cel mai bun sistem de organizare sociala inventat pana la ora actuala (zic de organizare si nu de control), astfel, dupa cum toata lumea poate observa din media, toti politicienii nu cauta sa faca sa mearga mai bine ci cauta sa ia pozitia celui care acuza cel mai mult, celui care arunca cel mai multe acuzatii, fondate, nefondate. Asadar, exista prestigiul castigat si prestigiul mosternit, acesti idioti care conduc tara intr-un sistem democratic nu fac decat sa isi taie singuri cracile de sub picioare, astfel, dupa cum Mîşkin (Lev) a lui Dostoievski isi face uneori aparitia neasteptat, astfel fac si idiotii nostrii doar ca, in linii mult mai vulgare si „culte”.

Asadar, sistemul democratic, dupa cum se vede nu prea mai merge, scartie, oarecum, totusi, mai bine decat alte sisteme de organizare sociale (fascism, nazism) rezista oarecum timpului si nu permite umanitatii exterminarea in numar asa de mare si in timp asa de scurt a unor culturi care nu se dedau cu ideologia democratica.

Tot timpul imi pun intrebarea si ma mir, oare cum se poate, in anul 2010 ca lumea sa mai creada ca „lupta” pentru libertate a Americanilor si aliatilor pornita pe data de 11 Septembrie 2001 este o lupta condusa din purul simt al democratiei si libertatii.

Asadar, oare este atat de complex si greu de inteles ca, unele natii, popoare, culturi pur si simplu nu pot fi conduse dupa un sistem democratic? Chiar si Romania. Asadar, culturile dezvoltate in diferite feluri, mai ales teocratiile (TEOCRAȚÍE s. f. formă de guvernământ în care autoritatea, considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat cu o astfel de formă. (< fr. théocratie)) tind si chiar resping orice alta forma de organizare sociala.

Fiecare cultura are obiceiuri, traditii, ritualuri care nu pot fi acceptate de noul sistem de guvernare, asadar, cum se mai pot omora femeile infidele cu pietre in lumea musulmana in cazul unui sistem democratic? Cum isi poate omora sotul sotia infidela fara sa faca puscarie, este chiar respectat in comunitatea sa pentru un astfel de lucru? Asadar, cum mai poate Romanul savarsi ritualul de taierea porcului intr-o democratie? In gradina, pe ascuns, normal. Asadar, fie ne adaptam la un sistem de organizare social fie luptam impotriva lui, vezi Romania, vezi Irak, Afganistan.

Astfel, oricat ne credem de destepti si ne batem cu pumnul in piept pentru diferite reusite si bariere atinse, democratia, in sensul cel mai frumos si in succesele cele mai marete ale ei nu este altceva decat un mare esec din punct de vedere social. Nu ma frapez in comparatii cu alte sisteme de organizare sociale, raman doar la democratie.

Scenariul democratiei se pare ca ne joaca pe noi, scenariul isi joaca actorii si nu actorii joaca scenariul, o fraza atat de simpla si, totusi, atat de complicata pentru unii, pentru cei care conduc, pentru cei care au condus si pentru cei care o sa conduca. Din partea mea, cititorule, lupta pentru o mai buna organizare sociala, pentru un sistem de control social mult mai bine structurat si pus la punct, aceasta lupta nu isi are rostul. Fiecare are scenariul sau, microscenarii si macroscenarii exista peste tot, important este sa nu ma las jucat de ele ci sa le joc eu pe ele. Scenariul eu il fac, eu il modific si adaptez conform stimulilor, actiunile noastre sunt conditionate de consecintele comportamentului nostru, cu alte cuvinte, nu faci ceea ce faci pentru ca asa iti doresti tu, ci faci ceea ce faci drept consecinta a unui factor de mediu, un factor care se afla in scenariul tau, scenariu facut de tine.

Dar cine sunt eu cu 60.000-80.000 de vizitatori lunar sa ma erijez intr-un asemenea hal? :-)

]]> http://www.subtire.com/2010/07/27/jucam-noi-scenariul-sau-scenariul-ne-joaca-pe-noi/feed/ 1 http://www.subtire.com/2010/07/23/inchid-dosarul-madalina-manole/ http://www.subtire.com/2010/07/23/inchid-dosarul-madalina-manole/#comments Fri, 23 Jul 2010 03:56:41 +0000 Cosmin http://www.subtire.com/?p=5452

Imi pare oarecum rau si denota ratiune si nu emotie (emotie-good for business, ratiune-bad) articolul meu in care faceam portretul psihanalitic al sinuciderii Madalinei Manole, asadar, e neprofesional (in Romania!) din punct de vedere jurnalistic sa spui totul cum e, altfel, ca editorialist ai rupe gura targului pentru ca, opinia ta s-ar confirma in viitorul apropriat.

Opinia mea, formata in urma utilizarii celei mai rafinate unelte de studiu a naturii umane, psihanaliza; nu a dat gres, cum era de asteptat, ma rog, nu putine au fost vocile care, prin comentarii si critici au incercat sa inlature tot adevarul spus de mine prin prisma psihanalizei si nu numai si, oarecum, incercau sa imprastie informatii ambivalente, chiar conspirative la adresa analizei mele.

Avem doua articole, analiza mea + articolul completare si articolul din gandul.info in care se prezinta declaratiile sotului oferite la Stirile ProTv

Asadar, daca imi este permis, ofer doar cateva citate din articolul in care am facut analiza Madalinei:

1. “Aşadar, un om sănătos fizic, care merge ziua la repetiţii şi seara trebuie să îşi serbeze ziua de naştere nu ar fi normal să recurgă la astfel de acţiuni cu consecinţe iremediabile. Dar, după cum bine ştim, natura umană este extrem de imprevizibilă, faptul că a luat această decizie pe moment poate fi adevărat, poate fi adevărat şi faptul că, de-a lungul timpului, Mădălina a contemplat la un astfel de scenariu.”

(Asta ca raspuns la ceea ce era afisat in media romaneasca, precum, Madalina urma sa isi serbeze linistita ziua de nastere la un PARTY!)

2. “Asadar, sa le luam pe rand, cronologic, Madalina se casatoreste cu un barbat cu 15 ani mai batran ca ea. Huh, pai sa va spun eu o chestie, alegerile astea cu diferente mari de varsta intre parteneri au, din punct de vedere psihanalitic o serie de implicatii. Desi, in popor, vorbe din popor, care, de obicei, putin interpretate se gasesc extrem de inteligente, in popor se spune ca, fetele isi aleg barbatul, sotul dupa modelul tatalui iar baietii dupa modelul mamei, asadar, primul obiect al placerii, mama, este ales de baieti drept substitut al mamei pierdute in favoarea tatalui, baietii aleg o alta femeie (in cazurile normale, altii pot alege barbati in cazurile invertitilor) dupa modelul mamei.”

(Citez acum din ceea ce zicea sotul: “Am aflat de curând şi am fost şocat că primea bătăi de la mama ei. Mi-a spus o persoană foarte apropiată, care a aflat de la Mădălina. Tatăl o supunea aceluiaşi tratament pe mama ei.”)

(Asadar, bai Mircea bai, socat? Ha?)

3. Citez din interviul sotului oferit la Pro TV “ Despre prima tentatică de suicid – Am adus un domn terapeut acasă. Nu am găsit un psiholog care să vină acasă, iar Mădălina nu vroia să meargă la cabinet.”

“Pe 11 mai, cu o zi inainte de lansare, după o emisiune matinală, şi-a manifestat o teamă despre care nu am putut să înţeleg atunci şi dorinţa să nu mai apară nicăieri. S-a dus acasă şi când am ajuns acasa era un alt om. Mi-a spus că a băut ceva”, îşi aminteste Puiu de prima tentativă de suicid a Mădălinei Manole. De fapt isi pusese cateva picaturi de diluant intr-un pahar de suc. S-a dovedit ca nu l-a inghitit, l-a scuipat. Am sunat la 112 şi nu m-a lasat. Nu vroia să afle lumea. Nu se simţea rău. Am sunat un doctor şi mi-a spus să îi dau mult lapte dulce să bea. Am întrebat-o şi mi-a spus ce imi repeta mereu la mijlocul săptămânii. Că vede toată dragostea şi ca să ne fie nouă mult mai bine, mie şi copilaşului, ea trebuie să ne vegheze din altă parte. Nu mai era Magda, avea altă faţă. Am adus un domn terapeut acasă. Nu am găsit un psiholog care să vină acasă, iar Mădălina nu vroia să meargă la cabinet. Nu vroiam să îi terfelim numele în vreun fel. Cum să nu vreau să o duc la psiholog?! Terapeutul nu făcea nimic ocult. Părinţii ei au fost de faţă o dată. Erau multumiţi că facem ceva”, explică Petru.”

Sa ofer acum si o parte din analiza mea: “

Aşadar, un om sănătos fizic, care merge ziua la repetiţii şi seara trebuie să îşi serbeze ziua de naştere nu ar fi normal să recurgă la astfel de acţiuni cu consecinţe iremediabile. Dar, după cum bine ştim, natura umană este extrem de imprevizibilă, faptul că a luat această decizie pe moment poate fi adevărat, poate fi adevărat şi faptul că, de-a lungul timpului, Mădălina a contemplat la un astfel de scenariu.

Ca argument pentru susţinerea acestei afirmaţii avem pesticidul ingerat. În momente de isterie, normal ar fi să proiectezi agresivitatea în exterior, acesta este sadismul, în schimb, Mădălina a fost masochistă la această acţiune a ei, masochismul fiind inversiunea sadismului, altfel, din sadism se naşte masochismul, când loveşti pe cineva eşti sadic, obţii o anume detensionare, când te loveşte altcineva şi începe să îţi placă e masochism, sadism introiectat spre propriul EU narcisic nu proiectat spre cel obiectal.

Astfel, Mădălina a folosit propria ei agresivitata prin inversiune, dacă ar fi fost doar la prima tentativă, probabil ar fi lovit pe cineva sau ceva, cu alte cuvinte, nu poţi să fii masochist dacă nu eşti sadic în prima instanţă, la fel cum nu poţi fi adult dacă nu eşti copil, astfel, de-a lungul anilor, Mădălina a experimentat cu siguranţă latura sadică a personalităţii sale, ajungând, într-un final la masochism.”

Nu are nici un rost sa continui analiza sau acuzele la adresa sotului incapabil [edited] de a intelege natura umana. Aceasta incapacitate nu este doar a sotului ci si a mediei romanesti.

Astfel, avem vechea poveste, tatal primordial (tatal natural & mama Madalinei) vs. adolescentul neexperimentat(Petru Mircea). Agresivitatea proiectata de tata pe mama (Madalinei) a fost apoi proiectata inspre Madalina si fratele ei iar, Madalina a evoluat spre masochism (dupa cum putem invata din analiza facuta de mine inainte de declaratiile sotului grijului[...]…) in urma stimulilor de mediu, nu mai batea pe altii ci introiecta agresivitatea…

Nimic nou sub soare…