Filme – Stiri – Muzica – Internet – Politica – Documentare – WEB2.0 – Subtitrari – Romanian Blog

Tin firul intins pentru cronica La Traviata, lucrurile sunt extrem de complicate, cele trei acte pe muzica lui Verdi adaptate la romanul lui Alexandre Dumas-fiul – Dama cu camelii, sunt extrem de diferite, daca in actul I Violetta Valeria il intalneste pe Antonio, atractia isi joaca rolul, urmeaza in actul urmator sa il paraseasca pe baronul ei care ii era si protector.

Violetta se muta cu Antonio la periferia Parisului intr-o casa inchiriata, Violetta plateste toate cele pe acolo, isi vinde chiar si trasura si caii. Antonio afla acestea, pleaca la Paris sa rezolve cumva treburile financiare, intre timp apare tatal lui Antonio care ii cere Violettei sa il paraseasca pentru totdeauna folosind o serie de artificii psihologice.

Violetta il lasa pe Antonio si, dupa cum bine intuiti se intoarce la baron.

Actul se continua cu intalnirea dintre Antonio si, acum, noul cuplu Violetta si baronul la o petrecere in Paris. Antonio castiga bani la jocurile de noroc desfasurate la petrecere, il provoaca pe baron la duel si ii arunca banii Violettei.

Asta cu impresia gresita, fiind prost informat precum ca, Violetta a platit cheltuielile casei in care statea cu el din banii baronului.

Actul trei si ultimul incepe cu Violetta lipsita de toate puterile, aflata pe moarte cere iertare, chiar o cumpara de la saraci. Viata i se stinge usor, intr-un final ajunge si Antonio impreuna cu tatal sau, doctorul ii mai da sperante de viata dar, toate sunt in van.

Dupa o discutie intre Violetta Valeria si Antonio, Violetta incearca din toate puterile sa se mentina in viata, vrea sa isi continue acum viata alaturi de Antonio, acum intors la ea, ii marturiseste iubirea, Antonio intelege cat de mult sa sacrificat Violetta pentru el.

Antonio planuieste sa plece impreuna cu Violetta in calatorie, sa se vindece, sa isi revina in puteri.

Finalul in cronica.

Sunt convins ca, in functie de cunostintele mele din Dostoievski, Freud, Adler, psihanaliza in general si literatura Universala, toata aceasta literatura Universala, bineinteles trecuta prin filtrul psihanalizei, D.H. Lawrence, Charles Dickens, Gogol si chiar Turghiev o sa joace un rol important in desenarea cronicii, culoarea o capata din literatura iar liniile trasate de psihanaliza.

Alaturi de interpretarea psihanalitica a unei manele, La Traviata o sa fie cea mai ampla si complexa lucrare la care am lucrat.

Totusi, in lunile urmatoare am in gand sa fac astfel de cronici la mai multe carti citite recent – F.M. Dostoievsky – Idiotul, Demonii, Adolescentul, Jurnal de scriitor, Umiliti si obiditi, Crima si pedeapsa, Insemnari din subterana si alte microromane, Gradiva – Wilhelm Jensen, Goethe – Suferintele tanarului Werther, N. Gogol – Insemnarile unui nebun. Nasul. Mantaua. V. Hugo – Mizerabilii, D.H. Lawrence – Fii si indragostiti, Charles Dickens – Marile sperante.

Trebuie sa termin Dama cu camelii si ma apuc de actul I, relatarea interactiunilor dintre personaje, descrierea tiparelor psihologice ale personajelor si tipurile lor comportamentale, din care se afla o serie de detalii importante din biografia personajelor. Asta pentru ca, scuturati de cenusa ce se afla pe ei, actorii principali se pot descifra mult mai usor.

De parca Romania nu are nevoie de atata apa pentru vremuri atat de secetoase, norul, decat sa lase apa in campurile fertile merge si o lasa deasupra Marii Negre.

Dupa cum zicea un mare politician Roman: „Romania a avut pe tot parcursul istoriei sale doar un singur vecin bun, Marea Neagra”.

Astfel, urmarind oarecum dezinteresat toata scena politica ajung foarte simplu la concluzia ilustrata in imaginea alaturata.

Democratia, dupa cum graia si Obama este cel mai bun sistem de organizare sociala inventat pana la ora actuala (zic de organizare si nu de control), astfel, dupa cum toata lumea poate observa din media, toti politicienii nu cauta sa faca sa mearga mai bine ci cauta sa ia pozitia celui care acuza cel mai mult, celui care arunca cel mai multe acuzatii, fondate, nefondate. Asadar, exista prestigiul castigat si prestigiul mosternit, acesti idioti care conduc tara intr-un sistem democratic nu fac decat sa isi taie singuri cracile de sub picioare, astfel, dupa cum Mîşkin (Lev) a lui Dostoievski isi face uneori aparitia neasteptat, astfel fac si idiotii nostrii doar ca, in linii mult mai vulgare si „culte”.

Asadar, sistemul democratic, dupa cum se vede nu prea mai merge, scartie, oarecum, totusi, mai bine decat alte sisteme de organizare sociale (fascism, nazism) rezista oarecum timpului si nu permite umanitatii exterminarea in numar asa de mare si in timp asa de scurt a unor culturi care nu se dedau cu ideologia democratica.

Tot timpul imi pun intrebarea si ma mir, oare cum se poate, in anul 2010 ca lumea sa mai creada ca „lupta” pentru libertate a Americanilor si aliatilor pornita pe data de 11 Septembrie 2001 este o lupta condusa din purul simt al democratiei si libertatii.

Asadar, oare este atat de complex si greu de inteles ca, unele natii, popoare, culturi pur si simplu nu pot fi conduse dupa un sistem democratic? Chiar si Romania. Asadar, culturile dezvoltate in diferite feluri, mai ales teocratiile (TEOCRAȚÍE s. f. formă de guvernământ în care autoritatea, considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat cu o astfel de formă. (< fr. théocratie)) tind si chiar resping orice alta forma de organizare sociala.

Fiecare cultura are obiceiuri, traditii, ritualuri care nu pot fi acceptate de noul sistem de guvernare, asadar, cum se mai pot omora femeile infidele cu pietre in lumea musulmana in cazul unui sistem democratic? Cum isi poate omora sotul sotia infidela fara sa faca puscarie, este chiar respectat in comunitatea sa pentru un astfel de lucru? Asadar, cum mai poate Romanul savarsi ritualul de taierea porcului intr-o democratie? In gradina, pe ascuns, normal. Asadar, fie ne adaptam la un sistem de organizare social fie luptam impotriva lui, vezi Romania, vezi Irak, Afganistan.

Astfel, oricat ne credem de destepti si ne batem cu pumnul in piept pentru diferite reusite si bariere atinse, democratia, in sensul cel mai frumos si in succesele cele mai marete ale ei nu este altceva decat un mare esec din punct de vedere social. Nu ma frapez in comparatii cu alte sisteme de organizare sociale, raman doar la democratie.

Scenariul democratiei se pare ca ne joaca pe noi, scenariul isi joaca actorii si nu actorii joaca scenariul, o fraza atat de simpla si, totusi, atat de complicata pentru unii, pentru cei care conduc, pentru cei care au condus si pentru cei care o sa conduca. Din partea mea, cititorule, lupta pentru o mai buna organizare sociala, pentru un sistem de control social mult mai bine structurat si pus la punct, aceasta lupta nu isi are rostul. Fiecare are scenariul sau, microscenarii si macroscenarii exista peste tot, important este sa nu ma las jucat de ele ci sa le joc eu pe ele. Scenariul eu il fac, eu il modific si adaptez conform stimulilor, actiunile noastre sunt conditionate de consecintele comportamentului nostru, cu alte cuvinte, nu faci ceea ce faci pentru ca asa iti doresti tu, ci faci ceea ce faci drept consecinta a unui factor de mediu, un factor care se afla in scenariul tau, scenariu facut de tine.

Dar cine sunt eu cu 60.000-80.000 de vizitatori lunar sa ma erijez intr-un asemenea hal? :-)